Nu de azi, de ieri, ci de când lumea-i lume pe acest Pământ, exista fenomenul corupţiei, numai că de o bună bucată de vreme, acest flagel este într-o permanentă expansiune, parcă la concurenţă cu un alt fenomen, al încălzirii globale, ambele cazuri provocând, încet, dar sigur un dezastru planetar. Paradoxal, pentru tot răul, vinovaţii principali sunt oamenii, cu zoaia lor de lăcomie nemăsurată, care ţine de un personaj sau de nişte grupuri şi comunităţi de interese, în niciun caz de nevoile şi de siguranţa umanităţii, în totalitatea ei. Şi legi există pretutindeni în lume, numai că ele nu se aplică în spiritul adevărului şi dreptei judecăţi, fie că sunt făcute de aşa natură încât să-i poată ocoli pe hoţi şi infractori, sau pur şi simplu în jurul Onoratelor justiţii mişună în voie capii mafiei marelor fraude economico-financiare naţionale şi internaţionale, evident, sub patronaj şi implicare politică până la cele mai înalte vârfuri de puteri multistatale. Iar cel mai elocvent exemplu de mare corupţie, pus la fel de dubios sub tăcere este de acum, la scară globală, Panama Papers. Oare, de ce?
Desigur că, în mai toate statele lumii se vorbeşte de combaterea corupţiei. Au loc congrese şi consfătuiri, se discută şi se fac analize fel de fel peste tot în lume, la Londra şi Paris, Roma, Tokio, Tianjin, etc, vorbindu-se apăat şi în cuvinte alese despre aplicarea legilor anticorupţie, despre transparenţa legislativă, independentă şi consolidarea instituţiilor statului de drept, despre verticalitatea şi respectarea principiilor în luarea deciziilor justiţiare, ş.a.m.d. Numai că, realitatea vremurilor ce le trăim, ne scot mereu în faţă vechea poveste şi anume că, de la vorbe la fapte distanţa este atât de lungă, iar o justă şi dreaptă judecată pe acest Pământ fiind la fel, o altă poveste de adormit “prostimea” planetară. Căci, aşa cum mai spuneam, de când lumea-i lume, noroadele au fost mereu păcălite şi furate de către cei bogaţi şi puternici, având justiţia de partea lor, amăreştenilor rămânându-le doar sărăcia cu durerea în suflet şi sănătatea distrusă. Altfel spus, infracţiunile economico-financiare se ţin lanţ peste tot în lume, iar în România există şi o dublă spoliere, venită dinlăuntru şi din afară, fiind împinsă până la sufocare în apele tulburi ale unui sistem politic hidos, justiţia fiind aservită şi ascultătoare doar la dictatele venite de la cei ce pozează a fi “cu mâinile curate”, în realitate, folosesc aşa-zisa luptă anticorupţie în a-şi camufla şi proteja furtişagurile şi măgăriile de tot felul, în care sunt băgaţi până-n gât şi mai mult decât atât. Acum nu ştim exact cum se rezolvă acest fenomen al corupţiei pe toate meridianele Lumii, în schimb avem la îndemână destule cazuri de“dedulciri”, cu bistari nemunciţi si prin cele părţi, de unde vin semnale despre comiterea unor mari acte de corupţie, numai că se zice că pe acolo nu s-a ”mâncat usturoi”, iar favorurile vremelnice din astfel de “Panama Papers” sau, bunăoară din puzderia de mânării financiare, vizavi, chiar de organizarea unor jocuri olimpice şi mondiale în anumite ţări în defavoarea altora îndreptăţite, par a fi, în opinia făptaşilor, ce învârt lumea asta după degete pure speculaţii, ori un alt fel de “trântă dreaptă cu corupţia strâmbă”.
Dar, să revenim la Românica noastră, unde, după cum se vede, este o luptă a dracului de mare “neicuşorului” în vorbe şi declaraţii, dar în realitate, avem de-a face cu un circ mediatic de proporţii, provocat şi promovat de instituţii-gen DNA, DIICOT, servicii etc., care pe fond “au reuşit “proliferarea fenomenului corupţiei-mare şi mică, simultan cu ocolirea şi protejarea marilor corupţi din “minunata” noastră ţară. Mai exact, aşa-zişii politicieni, care au ieşit în faţă, după dec.’89 precum ciupercile după ploaie, aveau să devină treptat pentru România “lupi paznici la stână”, atrăgând în jurul lor o întreagă mafie transpartinică, dar nu numai şi care ulterior au ajuns să conducă şi să guverneze ţara după voia şi bunul lor plac, aşa cum le-au dictat interesele meschine. Iar acum, iată că, buba spartă şi purulentă s-a transformat într-o cangrenă invazivă, imposibil de vindecat pe trupul din ce în ce mai slăbit al naţiei ,“corbii” stând ca de obicei la pândă pentru a devora şi ce a mai rămas din prada muribundă. Iar în tot acest timp, onorata noastră justiţie, în interiorul căreia personaje cu putere de decizie juridică sunt legate la comanda grupurilor de interese, doar că mimează actul de justiţie, ajungându-se deja în situaţia hilară, dar din păcate extrem de tristă şi anume, că hoţii zecilor şi sutelor de milioane de euro pe seama statului şi pe spinarea amărăşteanului român, sunt lăsaţi în libertate trăind în dezmăţ şi huzur, iar în puşcărie sunt aruncaţi amărâţii pentru micile lor ”găinării “ ajunşi la disperare, pentru că nu au ce să pună mâncare, copiilor pe masă.
Altfel spus, ăştia toţi, sunt pe mână-putere şi opoziţie, DNA, SRI, DIICOT, România încetând a mai fi un stat de drept şi democratic, împărţindu-se dreptatea şi nedreptatea în funcţie de poliţele de orice fel şi de interesele unora sau altora, în vreme ce ţara este făcută (şi tot de ei!) praf şi pulbere. În plus, este folosit şantajul ca armă de atac, după ce de ani de zile zac dosarele prăfuite pe “tarabele” DNA şi ale înaltelor instanţe ale acelor indivizi certaţi rău cu legea, dar bine protejaţi de caracatiţa de tip mafiotic din sistemul nostru de justiţie, creaţie băsisto-macovistă şi continuată acum cu succes de către iohannişti. Pentru că refuză să priceapă, orice minte sănătoasă, cum pentru fapte de fraudă dovedite, ce afectează inclusiv siguranţa naţională, se dau pe bandă rulantă NUP-uri, iar dosarele grele stau la dospit şi nu sunt trimise spre judecată instanţelor. Adică o amânare sine-die total nejustificată, chiar de-a dreptul criminală, bunăoară pe cazurile ALRO, BECHTEL, ANPR, EADS-MICROSOFT, pe devastarea fondului forestier, cinegetic şi degradarea mediului, vânzările pe mai nimic a milioane de hectare din pământul agricol al ţării, ş.a. Şi atunci despre ce mai vorbim, când România ultimilor 26 de ani a fost vămuită de zeci de miliarde de euro, la care se adaugă distrugerea întregii economii, prin aşa-zisa privatizare, contaminată de acelasi virus al lăcomiei şi delapidării la “putere absolută”, fără ca adevăraţii vinovaţi să fie traşi la răspundere şi să plătească penal. În schimb, aşa cum mai spuneam, înfundăm puşcăriile cu plevuşca şi cu nişte amărâţi care de foame şi-au însuşit o traistă de cartofi, sau alte nimicuri. Or, referindu-ne la marile tunuri economico-financiare, la marea evaziune fiscală, ş.a.m.d, în special de pe vremea regimurilor malefice, Iliescu-Roman- Stolojan şi Băsescu- Boc, când, practic, ţara a fost furată până la fundul sacului, fiind pus pe butuci, atunci ne întrebăm, dincolo ca şi cei vinovaţi să fi fost judecaţi şi aruncaţi ani grei după gratii, cât a mai recuperat statul român, din prejudiciile de miliarde de euro-pagubă şi furate? Nu de altă, dar până la urmă, pe români îi interesează recuperarea banilor, inclusiv prin confiscarea tuturor averilor dobândite ilicit şi, dacă nu o curmare, atunci măcar diminuarea şi nu încurajarea corupţiei. Numai că nu s-a întâmplat minunea, dimpotrivă mafia continuă să lucreze la turaţie şi mai mare, în vreme ce DNA-ul doamnei Kovesi şi celelalte instituţii din sistemul justiţiei se folosesc de metoda “struţului”, lăsându-i pe hoţi să fure mai departe, acoperindu-le tacit, prin complicitate actele de corupţie. Motivul? Păi, fie că sunt sub controlul şi comanda puterii vremelnice, sau pur şi simplu se află sub spectrul şantajului folosit de foşti înalţi demnitari- “marca T. Băsescu, devenind simple instrumente în mâna celor aflaţi la putere. Ba, chiar îi sprijină într-un mod perfid şi jegos pe aceştia, în a plăti cu vârf şi-n desat poliţe adversarilor politici. Or, în această privinţă şi actualul preşedinte al României ne dovedeşte a fi un demn urmaş al lui T. Băsescu, căci în rest este doar nimicnicie, lucruri şi atitudini care ne îngrozesc.
Mai mult, am ajuns la concluzia că nu se vrea a fi protejată avuţia naţională, iar România nu mai este un stat de drept, fiind la mâna unor oportunişti, şi fripturişti, instigatori şi clanuri din lumea scenei politice, a justiţiei şi aşa-zisei societăţi civile, al unor afacerişti cu interese oculte, etc, punându-ne întrebarea: cine conduce, practic, în secret această ţară? Şi uite aşa, se fură în continuare, căci mahării ştiu că au spatele acoperit şi că nu riscă nimic, iar de această atmosferă de turbulenţe permanente şi haos generalizat profită tot specimenele de teapa scandalagiului frustrat-fost preşedinte, care seară de seară face clăbuci la gură pe la diverse televiziuni, încercând (a câta oară?) să-i manipuleze pe români cu “lauda de sine” (adeseori mintea-i poartă feste!). Pe de altă parte, acest Bulă al politicii româneşti şi-a făcut un obicei mârlănesc de a-i ataca, şantaja şi ameninţa pe toţi cei care, într-un fel sau altul îl arată cu degetul pentru matrapazlâcurile făcute pe timpul mandatelor de preşedinte al României, în acelaşi timp şi pe cei din sistemul binomic creat în urmă cu ceva ani de acest individ, dar care acum nu-i mai răspunde la comenzi. Altfel spus, face pe “dracu- n patru” să reziste şi să-şi acopere măgăriile, fiind principalul vinovat al faptelor nedemne pentru un preşedinte, petrecute în România în perioada anilor 2004-2014, marile acte de corupţie ale clanurilor portocalii, măcinând şi punând ţara pe butuci. Paradoxal, dar nimeni din interiorul structurilor instituţionale abilitate ale statulului, nu are curajul să-l înfrunte şi să-l pună sub acuzare pe acest personaj ticălos, motivul fiind cu siguranţă unul plauzibil-frica de şantaj, de vreme ce principala grijă a acestuia, pe timpul mandatelor de preşedinte, dar nu numai, să informeze, să adune date şi să aibă la mână, în cazuri “de necesitate” dosarele pregătite pentru unii sau pentru alţii, de la vârful factorilor de decizie, în functii ale statului român şi până jos la talpa ţării (“vedeţi, eu v-am făcut, eu vă omor!).
Aşadar, în lupta anticorupţie din România, eşecul vine de “sus” şi de la jocurile murdare de interese a celor care au totuşi obligaţia de a se îngriji de rânduielile şi de soarta ţării. Este adevărat că e bun banul pentru toată lumea, dar nu cel “negru”, obţinut din furat, şterpelit, şpăgit şi şmenărit. Or, se vede treaba că Puterea, indiferent de culoare, corupe, lăcomia unora fiind nemărginită. Şi din păcate, noi, amărâţii, care abia ne purtăm existenţa de pe o zi pe alta, suntem mereu furaţi şi umiliţi, după cum şi această ţară se duce de râpă. Căci, de peste un sfert de veac, cei care au avut puterea au făcut pentru România lucruri oribile, transformându-ne într-o pradă sigură a prostiei şi nemerniciei lor, zică-se în numele libertăţii noastre. Deci, o boală grea şi nevindecabilă pentru naţiunea română, de la o sănătate distrusă, la lipsa unei minime bucurii în sufletele noastre. În plus, fără economie; industrie, agricultură, resurse înstrăinate, etc., am ajuns în dese cazuri a sta cu mâna întinsă spre Europa şi ţările cu economii puternice, de unde şi indicaţiile cinice ale străinătăţii; ei cu producţia, noi cu consumul, adică Românica noastră, pentru cei din afară, a devenit o profitabilă piaţă de desfacere şi un loc “fertil” de unde se scurg nestingherit în afară şi ultimele rezerve şi agoniseli dobândite cu atâta trudă de poporul român. Şi încă ceva, apropos de fenomenul corupţiei, de la noi şi de pretutindeni în lumea asta; de o bună bucată de timp asupra ţării noastre se devarsă şi tot jegul produs de Occidentul dominator. Adică, vezi Doamne, România vinde arme, aducând răul pe acest pământ (vezi cazul Sky News), mai exact doar ei, occidentalii, au voie s-o facă, fiind până la urmă, şi principalii furnizori de tragedii şi drame pe mai tot Globul pământesc-Vietnam, Afganistan, Irak şi tot Orientul Mijlociu, Iugoslavia, ş.a.m.d , Şi apoi tot ei sunt declanşatorii marilor conflicte şi confruntări militare, fără a mai vorbi de profiturile imense dobândite anual din vânzările masive de armament peste tot în lume. Altfel spus, numai ei au voie să fabrice şi să vândă arme, alţii nu, în schimb au nesimţirea şi tupeul pentru a arunca gena răului la noi şi în bătătura altor amărâţi, garnisind de fiecare dată câte o scenarită, aruncând vina şi laţurile în capul altora, evident, doar pentru a ieşi “imaculaţi” din propriile lor împutoşenii. Şi atunci despre ce vobim, când, din păcate, pe lângă proastele noastre obiceiuri de a înşela, mitui, fura, şpăgui, etc, am luat, bezmetici din fire după dec’ 89 şi apucăturile de “zestre” din perfidia occidentală, dându-ne ţara peste cap, slugărindu-i acum pe alţii, sau pe de altă parte furându-ne singuri căciula.
Altă logică…?
Vasile Irod
