Am mai spus-o şi repet, România nu a fost niciodată o ţară liberă, iar o succintă incursiune în istorie dovedeşte din păcate acest lucru. Mereu am avut un stăpân, chiar şi mai mulţi, în funcţie de creşterea sau descreşterea atotputernicilor vremurilor trecute, de la români sau altor seminţii încoace.
Acum, teoretic suntem un stat liber, păşind de bunăvoie şi nesiliţi de nimeni, cu puţin timp în urmă în marea comunitate a statelor europene, după ce jumătate de veac am făcut parte din o altă ”familie frăţească”, a defunctului lagăr socialist. Şi marea nenorocire e că întotdeauna la scadenţă, România a avut numai şi numai de pierdut, plătind scump integrarea ei în structurile şi instituţiile supranaţionale, aşa cum se întâmplă şi în prezent cu intervenţia brutală a liderilor UE şi a unor şefi de state euro-atlantice în treburile noastre interne.
Aşa că e firesc să ne punem mereu întrebarea dacă mai suntem cu adevărat un stat liber, sau ne-am pierdut suveranitatea naţională – politică, diplomatică dar mai ales economică. Concret, primul rezultat al atârnării noastre de interesele altora a fost bunăoară reducerea până la minim a armatei române. După aceea, pentru a fi admişi în UE, preţurile aveau să fie mult mai mari, chiar devastatoare, întrucât prin distrugerea economiei România a fost lovită pe două planuri; scăderea dramatică a PIB prin prăbuşirea exportului pe piaţa occidentală, din pricina competiţiei acerbe, dar şi pierderea pieţelor de desfacere din ţările fostului CAER şi ale Lunii a III-a, devenite la rândul lor ţinte precise pentru marile puteri euro-atlantice şi asiatice. Pe de altă parte, dar legate intenţionat unele de altele, a fost exodul masiv de creiere şi forţă de muncă de înaltă calificare, din România spre Occident şi SUA, mai exact secătuirea ţării de elitele şi valorile sale naţionale, concomitent cu scăderea alarmantă a calităţii procesului de învăţământ şi de formare socio-profesională a generaţiei tinere.
La fel s-a întâmplat în sistemul de sănătate publică sau în alte domenii de activitate, după cum pe un alt plan al intereselor sale Occidentul, dincolo de pulverizarea economiilor din Est, cum este şi cazul României, a urmărit, nu doar a forţa transformarea ţărilor est-europene în mari pieţe de desfacere şi consum ci şi acapararea întregului lor potenţial economic şi de materii prime. Or, în acest fel, în ţările din această zonă procesul de sărăcire a populaţiei s-a adâncit şi România ocupă un nefericit loc 2 în această privinţă. Pe de altă parte şi criza occidentală de supraproducţie a putut fi parţial amânată, evident prin extinderea spaţiului comercial, de export spre Est, numai că aceasta avea să se declanşeze mult mai violent după 20-25 ani de la căderea comunismului. Iar toată această aventură economico-financiară a marilor companii şi grupuri de interese din SUA şi Europa Occidentală a lovit năpraznic, prin consecinţele ei extrem de dure, statele mici şi noile democraţii insuficient consolidate şi puţin dezvoltate.
Astăzi România este o victimă, nu doar a diminuării alarmante a forţei ei economice, ci şi a secătuirii izvorului de resurse naturale şi strategice, ultima prăduire urmând a fi fost făcută, prin canale secrete de negociere, de către tandemul Băsescu-MRU, mai precis pregăteau şi înstrăinarea ultimelor rezerve de minereuri, petrol, gaze (vezi Roşia-Montană, platoul Mării Negre, sudul Moldovei, etc.), urmând a se întâmpla la fel şi cu ultimele noastre mari companii energetice. În plus, dacă România nu mai are propria ei agricultură performantă, capabilă să aducă venituri la buget şi să asigure consumul celor 19 milioane de locuitori (câţi au mai rămas!?), ”groparii naţiunii”, au găsit de cuviinţă; fie să lase în paragină o imensă pârloagă de milioane ha teren arabil, fie să vândă sau să promită străinilor alte sute de mii de ha, ori să-i împropietărească pe grofii unguri în Ardeal, înstrăinând până la urmă ţara bucată cu bucată. În acest fel, am ajuns în situaţia de a trăi într-o Românie tot mai săracă în această ”epocă de glorie” a capitalismului de tip mafiot, nefiind măcar în stare a păstra de la moşii şi strămoşii noştri mai nimic din bogăţiile solului şi subsolului patriei, lăsate de ei moştenire.
Şi este chiar halucinant, privind la ceea ce se întâmplă, la situaţia în care a ajuns România, de vreme ce UE şi SUA intervin cu brutalitate împotriva a peste 8,5 milioane de votanţi la Referendum, ceea ce ne dă de înţeles că în actuala conjunctură internă şi externă, pentru români suveranitatea ţării şi puterea democraţiei populare, reprezintă doar un moft naţional neluat în niciun fel în seamă de către puternicii lumii. Iar până la urmă, situaţia nu este una singulară, dacă vrem să ne reamintim ce a însemnat pentru Europa sau SUA şi salba de revoluţii portocalii – Serbia, Ucraina, Georgia, România, ori, cine şi de ce a fost arvunit T.Băsescu, cel care avea să-l înlocuiască ad-hoc pe ”dragă Stolo” la candidatura pentru preşedinţie a României. Sau de ce, aşa peste noapte PD- partid de stânga şi membru al Internaţionalei Socialiste, s-a răsucit 180 grade devenind unul de dreapta, în condiţii evident obscure.
Atunci, să ne mai încredem după atâtea gafe şi enormităţi voite, că T.Băsescu şi coloraţii lui mai pot reprezenta interesele ţării şi ale românilor? Tocmai aici este jucăria ascunsă, ceea ce înseamnă că ilegitimul Băse va fi negociat în continuare şi deopotrivă sponsorizat masiv, fiind complet subordonat poruncilor şi mişmaşurilor străine. Şi pare ciudat că de ceva vreme, după ruşinosul verdict al CCR, acest personaj stă ascuns la palatul Cotroceni şi tace. Numai că doar pare, întrucât el urzeşte acolo, adoptând o altă tactică, ba chiar lucrează intens, având garanţia condiţionată a PPE şi a preacinstiţilor lideri ai UE, mai ales ai Germaniei şi SUA. Aceştia din urmă, fac şi desfac pe toate părţile politica internă şi externă a României, îl apără straşnic pe T.Băsescu, considerând că încă nu s-a apropiat de scadenţa împlinirii tuturor obligaţiilor asumate de clientul lor, şi asta vizavi de toate priorităţile şi negocierilor impuse pentru subordonarea definitivă a României.
Cu alte cuvinte este exact pe dos, iar scrisoarea de mulţumire adresată de T.Băsescu liderilor europeni şi aliaţilor transatlantici nu face altceva decât să ascundă apucăturile sale dictatoriale dar şi practicile ilegale ale lui Merkel, Barosso, Reding şi celorlalţi ”confraţi” populari, ce nu vin în sprijinul apărării independenţei instituţiilor statului român, ci dimpotrivă. Acum, Preşedintele demiso-repus şi ”vameşul” Vasile Blaga caută, după atâtea prostii conştient făcute, calul de bătaie şi ceva reabilitare politică la apropiatele alegeri parlamentare. Cu sânge de şacali în vene ei vor să dreagă busuiocul, profitând şi de poziţia puţin şifonată a USL după invalidarea demiterii la referendum dar punând şi de o coagulare a aşazisei drepte politice, plombată cu ceva ţărănişti şi ungureni. Şi-au pus şi copoii mai vechi sau mai noi – marca M.Macovei, Cristian Preda, Cezar Preda, MRU, Pavelescu, etc. care să latre de zor la lună, împrăştiind în jur doar minciuni, răutate şi multă otravă. În schimb, au retras la garaj sau pe linia moartă pe Boc, Elena Udrea, Roberta Anastase, Ridzi ş.a., pentru ca să pitrocească mai cu spor noua alianţă, evident una anti-USL.
Dar, oare chiar cred că vor mai putea păcăli un electorat deja buimac şi dezorientat de tot atâtea aranjamente şi combinaţii politice? Sau mai degrabă românii, în marea lor majoritate, speră că nu se mai poate întâmpla aşa ceva. Ar fi pentru mulţi îngrozitor şi insuportabil cu astfel de diriguitori obtuzi şi cinici, chiar o armă mortală la adresa României. Iar îngrijorarea oamenilor vine şi din lipsa de încredere în toată clasa politică, stânga cu dreapta ori separat, fiind până la urmă cam aceleaşi ciorbe reîncălzite ce au acrit până la dezgust România. Şi după cum merg lucrurile, se vede treaba că nici actualii guvernanţi nu rup gura târgului, trăind în continuare fără prea mari speranţe sau mai degrabă în pagubă şi la limita subzistenţei pentru cei mai mulţi dintre români.
Vasile Irod
