Maica MARINA GLIGOR Stavrofora, Proestareţă a Mănăstirii «Sfânta Treime» de la Strâmba-Jiu, Gorj: “E mai bine să lași stăreția, pentru că e o grijă și o cruce grea! Să o lași unei persoane care e mai în măsură s-o ducă, și e bine să te ocupi mai mult de cele duhovnicești”

-Rep. Maică Proestareță Marina, sunt mulți oameni care vă caută mereu la această sfântă mănăstire!
-Cred că e bine să-L caute pe Dumnezeu, pentru că le e mai de folos decât mine!
-Rep. Dar, sunt oameni credincioși care vă iubesc și vă cer sfatul, ca o dovadă că sunteți o persoană importantă, chiar o personalitate foarte iubită și prețuită, nu mă sfiesc să spun acest lucru!
-Ei, și eu îi iubesc pe oameni, pentru că sunt Creația Lui Dumnezeu, și Dumnezeu din iubire ne-a făcut! Trebuie să avem în jurul nostru numai iubire! Trebuie să iubim cu sfințenie, să învățăm educația iubirii, să ne iubim între noi, ca să ajungem la Tatăl Iubirii! Pentru că de asta Dumnezeu ne-a creat, ca să trăim în dragoste și pace!

“Sunt și eu doar un om prin care a lucrat și lucrează Dumnezeu”

-Rep. Știm bine că suntem într-un an omagial al misiunii parohiei și mănăstirii și nu putem trece prea ușor peste asemenea lucruri privitoare la dragostea Lui Dumnezeu! Apropierea aceasta de sufletul omului, credeți că e un dar dumnezeiesc?
-Apăi, nu mi se datorează mie, pentru că știți, Dumnezeu lucrează prin oameni. Pentru că sunt și eu, doar un om prin care a lucrat și lucrează Dumnezeu, dar nu am făcut întrutotul ceea ce trebuia făcut, după cum erau așteptările Lui Dumnezeu! Dar, uneori se întâmplă și mai dăm vina pe neputințe de tot felul!
-Rep. Toți avem neputințe și temeri la vremea înserării!
-Știți, mă scuz și eu, cum s-au scuzat Adam și Eva!
-Rep. Aș dori să vă întreb, ce v-a apropiat atât de mult de credința dreptmăritoare, încă din fragedă pruncie?
-Sunt născută în familie de creștini și am fost educată de oameni cu frică de Dumnezeu, pentru că, de fapt, acolo în Ocna Sibiului, de unde sunt eu, toată lumea era cu frică de Dumnezeu și cu anumită rușine de oameni; aceste două calități care nu pot să le uit și pe care le recomand la fiecare credincios, ca un capitol aparte din «lecția de viață», cum o numiți dumneavoastră în «Gorjeanul»! În credință, trebuie să ai frică de Dumnezeu și dragoste de Dumnezeu, bineînțeles! Educația duhovnicească mai înseamnă și o terapie a iubirii, iar aceasta se obține numai radiind în jurul tău dragoste față de aproapele, dragoste de toată lumea, pentru că numai în acest fel, vei ajunge la dragostea supremă.
-Rep. Cred că această dragoste radiază în sufletul sfinției voastre, pentru că întotdeauna vă văd cu zâmbetul pe față și cu dragostea pentru cei care vă înconjoară!
-Nu am de ce să fiu altfel, să fiu mâhnită, pentru că Dumnezeu ne-a dat darurile Sale de care trebuie să ne bucurăm! Și «dar» din «dar» se face Rai! Acesta e un «dar» de la Dumnezeu și noi trebuie să-l dăm și aproapelui nostru! În acest fel înțeleg eu educația duhovnicească! Trebuie să înmulțim «darul» pe care ni l-a dat Dumnezeu și să ne sârguim să facem bucurie în jurul nostru! Pentru că necazuri sunt destule în lumea aceasta! A spus de multe ori Mântuitorul Iisus Hristos: «Necazuri veți avea, dar îndrăzniți, că Eu am biruit lumea!». Deci, la El ne e nădejdea, la El trebuie să tindem și să facem ceea ce ne îndeamnă Dumnezeu, în fiecare împrejurare! Hristos este modelul nostru de viață și la El ne raportăm, atunci când vorbim de educație duhovnicească! În fiecare clipă în care te afli, să gândești și să te întrebi: cum ar face Hristos, dacă ar fi în locul meu? Deci, să fim plini de dragoste și de iubire!
-Rep. După ce ați fost mulți ani secretară și ostenitoare la Mănăstirea Tismana, după anul 1990 ați fost cam 25 de ani, atât de truditori și de bogați în fapte, stareța acestei sfinte mănăstiri, «Sfânta Treime» Strâmba-Jiu, iar acum sunteți Proestareță, un fel de sfătuitoare a Maicii Starețe Nicodima monahia!
-Chiar m-am gândit la Părintele Cleopa, Dumnezeu să-l odihnească, iar marele duhovnic a fost stareț, dar n-a stat mult, pentru că a văzut că nu se poate ocupa îndeaproape, așa cum trebuie de ale călugăriei! Așa că am luat, în primăvara aceasta o hotărâre înțeleaptă! E mai bine să lași stăreția, pentru că e o grijă și o cruce grea! Să o lași unei persoane care e mai în măsură s-o ducă și e bine să te ocupi mai mult de cele duhovnicești!
-Rep. Cred că purtați în suflet cu adâncă sfințenie această cruce, pe care o duceți cu demnitate mai departe!
-Poate vi se pare din afară, dar nu e chiar așa!
-Rep. Îmi place să cred că nu privesc omul doar «din afară», mai ales când e atât de bogat «înlăuntrul» său!
-De multe ori, vezi măr frumos pe dinafară, dar înăuntru e găunos! Cel puțin la persoana mea, nu cred că puteți să spuneți că sunt…
-Rep. Poate sfinția voastră ați fost și sunteți un merișor curat din vârful muntelui!
-Nu pot să spun acest lucru! Eu sunt de la podiș!
-Rep. Ce aveți în vedere pentru activitatea din perioada următoare la Mănăstirea «Sfânta Treime» Strâmba-Jiu, pentru că sunteți persoana de numele căreia se leagă multe lucruri frumoase care s-au realizat într-o lungă perioadă ostenitoare la această sfântă mănăstire?
-Aș vrea să văd mănăstirea plină de călugărițe cu multă râvnă și dăruire pentru Mântuitorul Hristos, pentru lumea care vine aici! Să fie cu sufletul deschis, cu toate cele bune și plăcute Lui Dumnezeu! E tot o problemă de educație, fără îndoială!
-Rep. Totuși, ca obiective concrete sau ca niște lucruri de înfăptuit!
-Asta nu mă mai gândesc eu, la ce mai e de făcut în mănăstire, că are grijă Maica Stareță Nicodima, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului! Mai este consiliul iconomic al mănăstirii! Nu mă mai consum eu, că trebuie să gândesc la altceva!
-Rep. Nu este doar un simplu «consum», ci, mai mult o grijă față de ceea ce s-a făcut bun la această mănăstire, un lăcaș care vă datorează multă prețuire!
-Știți că uneori mă gândesc la faptul că prea m-am ocupat să fac, să fac, să fac, dar eu acum trebuie să mă gândesc la cele duhovnicești, în primul rând! Aici, întâi trebuie să strălucească duhovnicia! Iar cele materiale, vremelnice și prea ispititoare, aici rămân! Sufletește, noi trebuie să ne ridicăm la Dumnezeu!
-Rep. Nu vreau să închei acest dialog, fără să sper că o voi găsi pe Maica Proestareță Marina Stavrofora, la fel de plină de credință și de viață duhovnicească!
-M-aș bucura s-o găsiți acolo, în Împărăția Lui Dumnezeu, iar aici, aș vrea să fiu cât mai nebăgată în seamă!
-Rep. Eu am încredințarea că încă mai aveți de trudit în Ierusalimul pământesc, până ce vom ajunge în Ierusalimul Ceresc! Vă doresc multă sănătate, Dumnezeu să vă ocrotească și să vă înalțe întru desăvârșita sufletului sfințenie!
Profesor, Vasile GOGONEA