La un matineu în oraşul Năsăud, venind spre sala de spectacol, publicul ascultă, la megafoanele de pe uliţele oraşului, muzică populară interpretată de Maria Tănase, transmisă de postul de radio Bucureşti.
-Va să zică, aruncă cineva vorba, aşa stă treaba: Maria Tănase cântă la Bucureşti şi escrocii aştia îi pun fotografia pe afiş la noi, la Năsăud, ca să ne amăgească! Să le fie ruşine!
Atât a fost de ajuns; zvonul prinde aripi, strecurând îndoiala în sufletele spectatorilor, pasămite, mulţi dintre ei nu ştiau că transmisiunile radiofonice se fac de pe imprimările pe discuri sau înregistrările pe bandă.
Când să înceapă programul, din sală se aud strigăte:
-Să ni se dea banii înapoi! Să ni se dea banii înapoi, dacă nu cântă Maria Tănase!
Organizatorul local apare în faţa cortinei şi roagă pe spectatori să fie liniştiţi:
-Maria Tănase se află printre noi, aici, va cânta şi acum la matineu şi la spectacolul de seară.
Voci:
-Lasă că ştim noi şmecheria! Maria Tănase cântă acum la Bucureşti la radio şi aţi adus pe una care face pe Maria Tănase! Nu vă merge cu noi! Daţi-ne banii înapoi!
Conducerea turneului, înţelegând în sfârşit despre ce este vorba, roagă pe Maria să apară la rampă şi să liniştească sala cu prezenţa ei „în carne şi oase”.
Unii dintre spectatori o recunosc, alţii însă nu vor să creadă că este ea, ci vreuna care-i seamănă.
Voci:
-Să-i vedem buletinul de populaţie, altfel nu ne puteţi convinge!
Doi dintre cei isteţi urcă pe scenă. Maria le arată buletinul: Maria Sachelarie!
-Păi, vedeţi? Tot noi avem dreptate: ce legătură are Maria Sachelarie cu Maria Tănase… V-am prins şmecheria! Asta face pe Maria Tănase, deşi e nevasta lui Sachelarie! Daţi-ne banii înapoi că iese scandal mare, nu scăpaţi teferi de-aicea! Banii înapoi!
-Măi, oameni buni, potoliţi-vă! Eu sunt Maria Tănase. Nu e nici o măsluială. În buletin port numele soţului.
-Lasă, lasă, nu ne prosteşti pe noi! La Năsăud vi s-a înfundat! Noi ştim sigur că Maria Tănase nu-i măritată. Dumneata faci pe cântăreaţa în locul ei, ca să luaţi banii… Maria Tănase aia adevărată, am auzit-o noi, venind încoace spre sală, cântând la radio Bucureşti.
Maria se uită lung şi zâmbeşte:
-Măi, băieţi, vă repet că eu sunt Maria Tănase, iar de vă liniştiţi, vă zic eu una acuma… de vă sar pantofii din picioare!
În clipa aceea, răsună un stol de voci tinereşti din fundul sălii:
-Dânsa e! Dânsa e! O cunoaştem noi, c-am fost azi la scaldă la râu împreună şi ne-a cântat „Văleleu”!
Mărturia spontană a băietanilor de la râu dezlănţuie o furtună de aplauze.
Nimeni nu mai cutează să pună la îndoială prezenţa reală a Mariei Tănase-numele său de scenă.
Material cules şi adaptat de Prof. Gheorghe I. Drăghici-Slăvuţescu
