Marin Arcuș, o torță care arde încontinuu pe strămoșeasca vatră rădineșteană, este un nume ce s-a făcut cunoscut în Gorj și nu numai, prin exemplaritatea unor acțiuni multiple în domeniul educației, al cercetării științifice, artistice și al culturii. A dat curs celor două vocații conturate în Școala Pedagogică Mixtă din orașul Băniei, absolvită în 1957 și anume: muzica și literatura, urmând mai întâi cursurile Conservatorului ”Ciprian Porumbescu” și apoi ale Facultății de Filologie a Universității București. Așadar este și un nume predestinat, Arcuș. Urmare a pregătirii sale în dublă specialitate, putea ocupa o catedră în orice oraș al țării, dar a ales să se stabilească în localitatea sa natală, cu nobilul gând de a contribui la propășirea spirituală a concetățenilor săi. În primul rând, s-a dedicat profesiei didactice cu pricepere, pasiune și talent, eficiența neîntârziind să apară. Este mentorul și sufletul tuturor acțiunilor culturale din localitate: a instruit Corala dănciuleșteană, a înființat Muzeul Satului Rădinești și Societatea Cultural-Științifică „Rădinești-Gorj”; împreună cu poetul Spiridon Popescu și profesorul Aurel Roșca a fondat revista „Interfluvii” (1992), cu apariție anuală, înregistrată la Biblioteca Academiei Române și la Biblioteca Națională a României, reușind să atragă cu pricepere și metodă colaboratori din toată țara, pe măsura dorinței sale. Toată viața a consacrat-o studiului, reușind să dea publicității cele șapte cărți. Prima, “Sate de moșneni la izvoarele pârâului Plosca” se bazează pe o cercetare arhivistică minuțioasă, următoarea, “Graiul locuitorilor din Rădinești-Gorj”, reprezintă o monografie lingvistică, întocmită cu acribie și cu rigoarea specialistului. În “Drum prin vremuri”, o carte a biograficului, Marin Arcuș își prezintă în extenso viața ab origine, cu ascendenții neamului Arcuș, continuând cu anii de școală, de studenție și de exercitare a profesei alese. Este traseul parcurs prin hățișurile vieții, de la copilul inteligent, doritor a se aventura în universul cunoașterii până la dascălul autentic, intelectualul select, preocupat de varii activități. Cărțile “Ipostaze” și “Oameni & întâmplări” reprezintă o variatio delectat, plecând de la ideea că diversitatea îi atrage pe cititori. Aceste scrieri cuprind eseuri despre literatură și artă, despre muzică și muzicieni, recenzii, medalioane despre oameni de stat, despre intelectualii care și-au exercitat profesia ex professo în Rădineștii săi natali ori s-au ridicat din rândul rădineștenilor, unii căpătând titluri academice, având creații proprii. De asemenea, nu lipsesc studii despre preocupările sale lingvistice, o pasiune statornică a autorului. Cu o vocație de autentic documentarist, Marin Arcuș, în colaborare cu fiul său, Constantin Arcuș, doctor în matematici, a alcătuit o vastă monografie a Școlii Gimnaziale ,,Cornelius Radu” din Rădinești. Cea de-a șaptea carte, ,,Câteva păreri”, apărută în condiții tipografice ireproșabile la Editura Sitech, Craiova, 2017, îndeplinește aceeași condiție de varietas delectat (lat. ,,varietatea desfată”) precum acele scrieri mai sus-menționate. Demne de luat în seamă sunt cele două citate sugestive de la începutul cărții: “Literatura? Perfectă expresie a vieții” ( O. Wilde) și “Creația? Singurul surâs al tragediei noastre” (Fr. Nietszche). Prefațată de universitarul Ion Popescu-Brădiceni, cartea este structurată în cinci capitole: poezia, proza, profiluri, lingvistice și un appendix. Privită în ansamblu, cartea cuprinde comentarii cu observații critice, cronici literare, recenzii, eseuri, portrete ale unor personalități și aspecte lingvistice. Cartea se deschide cu un comentariu asupra unor creații ce țin de folclorul ostășesc din volumul “Cântece Naționale Ostășești”, autor Ilie I. Arcuș, tatăl lui Marin Arcuș. Se evidențiază faptul că armata și războiul nu numai că îi îndepărtează pe ostași de cei dragi, de părinți, de frați sau de iubite, dar îi rupe de munca câmpului, de plugărie, fiind nevoiți să se supună unei discipline cazone. În comentariul celor patru volume de poezii cu titluri deosebit de sugestive (“21 de grame de suflet”, “Diavol cu coarne de melc”, “Supliment de existență” și “Înger între scaeți”) aparținând talentatului poet Spiridon Popescu, Marin Arcuș subliniază faptul că autorul lor este un poet al contrastelor, un François Villon, dar și un bacovian cu darul spontaneității și al umorului căruia i se potrivesc spusele lui V. Hugo: “Adevărata poezie, poezia completă este armonia contrariilor”. Pentru semnificația ei aparte, cităm în întregime poezia
Doamne, dacă-mi ești prieten
Doamne, dacă-mi ești prieten,
Cum te lauzi la toți sfinții,
Dă-i în scris poruncă morții
Să-mi ia calul, nu părinții.
Doamne, dacă-mi ești prieten,
N-asculta de toți zurliii,
Dă-i în scris poruncă morții
Să-mi ia calul, nu copiii.
Doamne, dacă-mi ești prieten,
Nu-mi mai otrăvi ursita,
Dă-i în scris poruncă morții
Să-mi ia calul, nu iubita.
Doamne, dacă-mi ești prieten,
Cum susții în gura mare,
Moaie-ți tocul în cerneală
Și-nainte de culcare,
Dă-i în scris poruncă morții,
Când și-o ascuți pumnalul,
Să-l înfigă-n mine, Doamne,
Și să lase-n viață calul.
Mesajul acestei poezii, care ar face față oricărei crestomații, este evident: creația îl ucide pe creator. Viorel Gârbaciu, creatorul unei literaturi pentru copii, se înscrie în tradiția scriitorilor români, de la Alecsandri la Nicolae Labiș. Urmează o trecere în revistă a poeziei lui Haralambie Bodescu, „un călător spre absolut”, având ca teme: viața, moartea, cosmosul, singurătatea. Cineva spunea, scapă memoriei, că nu-i rău să binecuvântăm moartea, pentru că teama de ea ne face să trăim intens viața. Marin Arcuș evidențiază câteva îmbinări metaforice neașteptate, insolite, prezente în poezia lui Haralambie Bodescu: ochiul sufletului, umbra gândului, fântâna de cuvinte, dunga de aer etc., amintind de Tudor Arghezi. Un comentariu exhaustiv se referă la volumele de poezii ale lui Dumitru Gherghina, un talentat poet al catedrei. Trecerea inexorabilă a timpului și tânjirea după locurile copilăriei sale devin adevărate obsesii în creația sa. Universul liric al lui Dumitru Gherghina se înscrie în tradiția literară a poeților Vasile Alecsandri, George Coșbuc și Ion Pillat. În continure, Marin Arcuș, dovedind capacitate hermeneutică, orânduiește poezia lui Andrei Vremir, pseudonimul profesorului Florentin Pițu, în lirica filozofică, evidențiind îmbinări sintagmatice de tipul „o moarte frumoasă”. Volumul „Tristul adevăr” al lui Constantin Mazilu conține poeme pe teme variate: copilăria, timpul, războiul, moartea, fiind un atent observator al realității trecute, dar și prezente. O poezie antologică este „Elogiul luminii”. După cum se observă, tema morții este frecventă în creațiile poetice, adeverindu-se afirmația lui Constantin Noica: „De mii de ani se moare și omul încă nu s-a obișnuit cu moartea”. În capitolul următor, Marin Arcuș are sub lupă scrieri care se încadrează în proza beletristică, proza științifică, dar și proza care se integrează la granița dintre cea științifică și literară (proza memorialistică, biografică, istorică, aforistică, publicistică și însemnări de călătorie) numită și literatură de frontieră. Acest capitol se deschide cu un comentariu asupra celor două romane aparținând unui cunoscut profesor craiovean, Nicolae Pârvulescu: ,,Instanțe” și ,,Teza lui Costel”, primul, un Bildungsroman, cel de-al doilea, un roman istoric scris la persoana întâi, în care tratează o perioadă trăită de autor, cea comunistă. O carte unică cu titlul ,,Universul imaginar-simbolic al folclorului din zona Amaradiei de Sus”, o proză științifică tratată academic, aparține distinsului om de cultură, Haralambie Bodescu, plecat prea devreme în împărăția lui Hades. De proza științifică ține și lucrarea profesorului Constantin D. Chioralia, “Descifrarea unor enigme. Energia de piramidă”, cu referire, bineînțeles, la piramidele din Egiptul antic. O mare parte din scrierile asupra cărora autorul întreprinde observații hermeneutice aparțin literaturii de frontieră: ,,Istoria Gorjului” a profesorului universitar Vasile Cărăbiș; ,,Învățământul gorjean la început de drum” (1831-1848), un “document de documente”, a profesorului Dan Neguleasa; ,,Intelectualitatea Gorjului și Marea Unire”, autor Gheorghe Nichifor; ,,Misiune îndeplinită” cu subtitlul ,,Adevăruri istorice care trebuie știute”, o carte format A4 cu 680 de pagini în care, nonagenarul general Constantin Ispas, veșnic tânăr, tratează problema celor trei războaie: 1877-1878; 1916-1918/1919 și 1941-1945; cartea ,,Pompierii din Sântana. Cu ajutorul Domnului în slujba omului” a lui Gheorghe Sinescu, un gorjean naturalizat arădean; ,,Miracol de Brădiceni” a profesorului universitar doctor Ion Popescu-Brădiceni, ,,un magistru și hermeneut al transmodernismului”; ,,Ghenuță Coman, o viață dedicată arheologiei” de Marin Rotaru și Gheorghe Gherghe; ,,Periplu gorjean”, scriere a bârlădeanului Serghei Coloșenco, invitat la Simpozionul “Satul românesc tradițional”, septembrie 2004; cartea ,,Fiu al Novacilor. Inginer Gheorghe Cuțuliga-Pridică” de Adelin și Manuela Ungureanu; ,,Amintiri despre oameni și neoameni”, o carte de memorialistică a lui Sabin Velican, talentat prozator gorjean; o carte de aforistice a lui Alexandru Radu, cu titlul ,,Cugetări de ieri și de azi, de aici și de acolo, de la mine și de la alții, pentru unii și pentru alții”. Capitolul se încheie cu un eseu aparținând autorului, cu titlul ,,William Shakespeare și muzica”. În capitolul ,,Profiluri”, Marin Arcuș face referiri cu caracter biografic la personalități făuritoare de istorie: Constantin Brâncoveanu, de la martiriul căruia s-au împlinit 300 de ani (1714-2014); Regina Elisabeta, întâia regină a României, cunoscută sub pseudonimul Carmen Sylva; Maria, Regina României, o personalitate complexă și puternică, “o adevărată eroină atașată trup și suflet unor idealuri nobile”; Carol al II-lea al României, “cel mai controversat rege al României”. Urmează apoi două profiluri ale unor personalități cu rang înalt în domeniul științelor: academician doctor docent Cornelius Radu, “zămislit pe pământul Rădineștilor”, și profesorul universitar doctor inginer Nicolae P. Leonăchescu, un argeșan, prieten al Rădineștilor. Capitolul se termină cu prezentarea bibliografică a lui Spiridon Popescu, urmată de un grupaj de poezii aparținând acestuia. Capitolul „Lingvistice” cuprinde unele observații privind limba documentelor depuse la Muzeul Satului Rădinești, despre oiconime gorjene și despre abateri de la normele limbii, în exprimarea orală și scrisă. Ultimul capitol, „Appendix”, cuprinde aprecieri asupra autorului cărții „Câteva păreri”, o minte luminată a Rădineștilor. Personalitate emblematică a culturii gorjene, Marin I. Arcuș se dovedește a fi comprehensiv în demersurile sale hermeneutice asupra scrierilor unor poeți și prozatori, conexează cu pricepere concepte și idei din care denotă o gândire limpede, evită formulări epatante, un limbaj încifrat cu imagini și întorsături de fraze pompoase. Are abilitatea de a descoperi esențialul dintr-o scriere. Se zice că Apa, Focul și Dragostea, personaje alegorice, la despărțirea lor, într-o intersecție, au spus, după cum urmează:
Apa: Pe mine, dacă mă veți pierde, mă veți găsi în nori, în râuri și fluvii, în mări și oceane.
Focul: Pe mine, dacă mă veți pierde, mă puteți găsi în arșița razelor de soare și în inimile voastre.
Dragostea: Pe mine, dacă mă veți pierde, să nu mă mai căutați, că nu mă veți găsi niciodată.
Tocmai aici e secretul. Marin Arcuș n-a pierdut niciodată dragostea pentru profesia aleasă, dragostea pentru familie, pentru semenii săi, dragostea pentru vatra strămoșească a Rădineștilor, căreia i-a scormonit istoria, trecutul, prin cercetări arhivistice minuțioase, o istorie bogată în valori materiale și spirituale, depozitate sub ,,bagheta”lui în Muzeul Satului Rădinești, unele făcând obiectul cărților sale. Dragostea pentru tot ce-l înconjoară este o energie care, perpetuu, arde în el. L-a obsedat ideea din spusele lui Confucius: ,,Cercetează trecutul, dacă vrei să prezici viitorul”. Întotdeauna am apreciat calitatea minții acestui imperturbabil și circumspect amic, Marin Arcuș, o întrupare a inteligenței, a onestității, a rectitudinii și a solicitudinii. Admirația noastră pentru bogata sa activitate, pentru o viață demnă pusă în slujba oamenilor!
Constantin E. Ungureanu
