Mike Godoroja şi Blue Spirit au început un turneu în colaborare cu mai multe muzee din România. Printre ele se află şi Muzeul Judeţean Gorj unde, la sfârşitul săptămânii trecute, au susţinut un concert. Ideea acestui turneu i-a fost dată lui Mike Godoroja chiar de către fiul său care a început să manifeste un interes foarte mare pentru muzee, acest lucru făcându-l pe artist să realizeze cât de văduvite de atenţia publicului sunt aceste instituţii de cultură.
Şi atunci a pus la cale o serie de concerte în muzeu, acestea fiind precedate de un tur al sălilor şi al colecţiilor muzeale, pentru cei prezenţi.
REP: Un concert zeppelian într-un muzeu nu este un lucru tocmai des întâlnit. Ba este chiar o idee originală. De unde a luat naştere acest proiect?
M.G.: Este o iniţiativă care a venit ca urmare a unor idei spontane, n-am gândit şi n-am pregătit foarte mult. Dar mai precis, mi-a vândut această idee băiatul meu cel mic, care este în clasa a 3-a şi care, după ce a văzut un film absolut fabulos, „O noapte la muzeu”, mi-a spus că şi el vrea să mergem la muzeu şi l-am dus la Muzeul României din Bucureşti. A înlocuit, efectiv, pe Hanna Montana cu această nouă preocupare, a început să citească şi cărţi de istorie iar acest impact asupra băiatului meu m-a determinat să înţeleg că această zonă de cultivare umană pe care o reprezintă muzeele este o zonă destul de vătămată de interesul social. Majoritatea se concentrează pe teatru, divertisment şi, binînţeles, televiziune. În acest sens mi-a venit ideea de 
a mă asocia, în interes cultural, cu o serie de muzee din întreaga ţară, şi, în afară de ceea ce se întâmplă în această seară la Târgu-Jiu, mai sunt aproape douăzeci şi ceva de muzee care s-au raliat acestei iniţiative pe care am avut-o şi nu am găsit decât răspunsuri pozitive vis-a-vis de muzeografi, conducerea muzeelor, etc. Pe de altă parte, publicul are nevoie de alternative. Publicul de astăzi are mari probleme de bani, are mari probleme de familie din cauza sărăciei şi nu îl poţi determina, stând comod tu, să vină la un spectacol sau să vină la un muzeu, tu trebuie să vii în întâmpinarea lui cu alternative. Credem că această iniţiativă comună din partea mea, ca artist de blues şi din partea Muzeului Judeţean Gorj, să fie o chemare pentru ceea ce am văzut eu personal astăzi în acest muzeu, care cred că este unul dintre cele mai mari muzee din România şi acest lucru trebuie ştiut. De asemenea, eu însumi o să fac o pledoarie pe canalele de promovare, atât pe cele proprii, Facebook şi altele de Internet dar şi în conferinţele de presă pe care o să le ţin în restul ţării. Voi încerca să fac un soi de legătură, de itinerare pentru public, pentru că eu cred că se poate face un concediu superb vizitând muzeele din România. Vii la Târgu-Jiu, ai de văzut atât de multe lucruri frumoase dar îţi propui să vezi şi muzeul din Târgu-Jiu. Când te duci la Paris ce faci? Vezi Turnul Eiffel şi te duci la Luvru. Aşa ar trebui să existe şi pentru noi o astfel de pornire. Recunosc cu ruşine că descopăr astăzi un asemenea muzeu, dar se datorează faptului că nu s-a comunicat îndeajuns. Trăim într-o perioadă de lipsă de timp macabră, oamenii au devenit sclavi pe plantaţiile propriilor facturi, este imposibil să ieşi de sub ele atâta timp cât te-ai obişnuit cu confortul unei plasme sau unui Wolkswagen Golf pe care ţi l-ai dorit o viaţă întreagă şi, ca atare, astea costă foarte mult. În concluzie se munceşte foarte mult pentru această bunăstare, de 4-5 ori mai mult decât munceşte un om european sau un nord-american. Ceea ce înseamnă lipsă de timp. Asta înseamnă că omul nostru are nevoie de un ajutor din partea instituţiilor de cultură pentru a-l ghida, să aleagă din puţinul timp pe care îl are, să te aleagă pe tine.
REP: Oamenii trebuie să ştie să aleagă calitatea. Şi totuşi muzeul nu se află printre preferinţele tuturor şi unora li s-ar putea părea învechită ideea de a vizita un muzeu. Ce părere aveţi despre acest lucru?
M.G.: Nu este altceva de spus decât că băiatul meu, care descoperă lumea în fiecare zi, este pasionat după muzee. Am văzut foarte mulţi tineri, copii, după difuzarea acelui celebru film, care au invadat, pur şi simplu, muzeele din Bucureşti. Noi avem program de familie, o dată la două duminici mergem undeva şi, slavă Domnului, Bucureştiul are o serie de oferte. De multe ori muzeele nu sunt chiar aşa de pregătite pentru a face faţă interesului copiilor. Noi, adulţii, poate avem o problemă, şi avem o problemă tocmai din cauza lipsei de timp. Când ai timp puţin trebuie să ştii să alegi şi când eşti obosit alegi varianta divertismentului imediat, de la televizor, şi atunci noi încercăm să atragem printr-un concert. Lumea aude şi spune ce ar fi să mergem şi noi într-o zi la muzeu? Dacă se întâmplă acest lucru, efectul e bun, dacă nu, repetăm.
REP: Aţi ales să veniţi la muzeu cu un concert interesant, Balcanic Zeppelin. De ce aţi făcut această alegere şi ce înseamnă, de fapt, Balcanic Zeppelin?
M.G.: Concertul este o introspecţie într-o zonă de acustică a marii cărţi de muzică ce se numeşte Led Zeppelin. A plecat de la colaborarea mea cu Marius Mihalache şi s-a dezvoltat. Împreună cu colegii mei am observat că universul acustic, vibraţia acustică este mult mai aproape de înţelegerea umană. Am fost foarte mult mobilizat şi de albumul lui Sting, carer s-a dus într-o zonă de preclasic şi de iniţiativa lui Peter Gabriel de a face cel mai recent album al său, eminamente simfonic. Este o întoarcere la acustic, este o întoarcere la uman. Cred că publicul, în momentul de faţă, este cel care alege numai în funcţie de emoţia pe care i-o produci. Mă refer la publicul intelectual, sau cel inteligent. Celălalt, publicul mare, sau publicul larg are nevoie de divertisment comunicat continuu, este o altă formă de marketing muzical. În cazul acesta publicul îşi selectează după calitatea emoţiei pe care o produci. Dacă eşti sterp, eşti de sticlă şi nu spui nimic, eşti nisipos, publicul te lasă baltă, dar dacă ai creat o emoţie, este în regulă.
Dorina Cioplea
