Poporul român s-a îndrăgostit subit de Opoziţie şi motivele lui nu sunt întâmplătoare, atâta vreme cât Victor Ponta şi Crin Antonescu şi-au asumat riscul de a încerca să oprească hemoragia răului.
Ţara se află într-o stare critică şi cei doi lideri politici reprezentând unul stânga şi altul dreapta a trecut peste demonstraţiile mincinoase ale unei puteri independente de politică şi dependentă de mafie. Ponta şi Antonescu au reuşit să spună lumii mai mult decât ar fi trebuit, iar consideraţiile lui Crin Antonescu despre Traian Băsescu sunt cele pe care le resimte fiecare român lovit de criză, de mizerie şi de deznădejde.
În mod surprinzător Băsescu tace, chiar dacă a ciuruit o dată naţiunea şi ar trebui să n-o lase să se destrame. Între ciuruire şi destrămare, ţării nu-i mai rămâne decât o singură şansă: toată clasa politică să abdice.
Nici n-ar fi prea greu. Ar fi poate mai ieftin să reconstituim democraţia prin cea mai simplă metodă: alegerile anticipate la Senat şi la Cameră, după ce pentru o perioadă de şase luni am putea avea un Guvern de specialişti, care să afle cum să facem să ne plătim datoriile, să ne spună până când trebuie să strângem cureaua; să ne indice ce parte a economiei ar putea merge, să stabilească vinovaţii pentru starea de acum şi partea lor de contribuţie la reducerea prejudiciului. Votată sau nu, moţiunea s-a adresat unei naţiuni sedate şi nehotărâte care este ea singură vinovată de promovarea politicienilor actuali.
Judecând după reprezentanţii politici ai Gorjului, vedem că jumătate sunt în opoziţie şi jumătate sunt la putere pentru că Dan Ilie Morega a ales să plece de la Liberali, atunci când nu trebuia s-o facă. Singurul politician credibil al puterii, senatorul Ion Ruşeţ a încasat în numele tuturor reprezentanţilor puterii acuze meritate şi nemeritate. Ceilalţi trei deputaţi ascunzându-se le-au evitat. Poate spune vreun gorjean ce au făcut aceşti trei oameni vreme de doi ani de zile, în afară să încaseze diurne pentru servicii fictive, indemnizaţii pentru prezenţa formală în Parlament?
Îmi amintesc că au dus nişte bani pe la biserici, dar, desigur, cu scopul ca Sfânta Biserică să se roage pentru afacerile lor, dacă nu cumva banii or fi urmat circuitul apei în natură, până la evaporare, aşa ca pentru împărţirea rugăminţilor fierbinţi, mai fierbinţi decât canicula actuală.
Cât despre parlamentarii Opoziţiei, nici ei nu pot justifica pe cine reprezintă, mai ales că procentul de reprezentare politică este undeva sub 20%. Concluzie: actualul Parlament nu mai reprezintă pe nimeni, deci nici naţiunea română, ci doar o mână de oameni reuniţi la spectacol şi la beneficii nu mai puţin de patru ani de zile. Asemenea oameni au risipit bruma de avere pe care a lăsat-o comunismul şi care s-a folosit…culmea! Pentru reinstaurarea dictaturii. Crin Antonescu, care a dovedit încă o dată înţelepciune în discursul său de la moţiune a sintetizat aceasta în câteva cuvinte: „În ţară Băsescu reprezintă totul şi în afară nimic!” Această definiţie a izolării României în interiorul Europei unite nu putea fi tratată decât printr-o dispută cu public. Cei care au participat n-au avut numai un noroc istoric, ci şi privilegiul de a face o infuzie de flori de tei pentru că toată moţiunea s-a centrat pe un vers al poetului nepereche, Mihai Eminescu. Politica din România este acum şi lirică şi onirică. Şi de aceea am ajuns unde am ajuns. Vom mai vorbi dacă actuala clasă politică îşi asumă ieşirea din diletanţă. Dacă nu, vom trăi să suferim împreună… sau cine ştie…
Constantin Bunilă
