Murdară-i politica, murdară, perversă şi greţoasă, dar cu România cum rămâne?

În România, pluripartitismul  înseamnă  mai degrabă o anarhie  internă, întrucât  toate mişcările  şi disputele  nesfârşite  de pe scena  vieţii politice,  nu fac altceva  decât să semene haos  în ţară, o stare generală de neîncredere, îngreţoşându-i până la vomă pe români. În toată această  perioadă post-decembristă,  ne-au năpădit  minciunile  şi promisiunile  aşa-zişilor politicieni, matrapazlâcurile  lor pe bandă  rulantă, traseismul  politic  şi toate  nemerniciile  lor ce au aruncat  ţara  în pragul falimentului,  dar şi tot mai  puţin populată  din cauza sărăciei.

Atunci  te întrebi  dacă au vreun rost  în viaţa publică  asemenea  paraziţi  alimentaţi  vârtos  din banii publici, dar  şi din  tot felul de mişmaşuri subterane  ce lovesc  continuu  populaţia  exact  în „moalele” capului. De aceea e oportun  a exprima  o asemenea opinie,  într-un moment  electoral  important – europarlamentarele, ulterior şi prezidenţialele, din dorinţa că  în sfârşit  vom înţelege  mai bine  jocurile politice  de culise,  care în toată „splendoarea” mizeriilor  de partid, indiferent de culoarea politică au fost şi sunt  făcute doar pentru  interesele lor, dar niciodată pentru România. În plus, se înfruptă  bine merci şi clientela din preajma  celor ajunşi  la putere, devalizând  laolaltă  cu cinism  şi lăcomie  tot ceea ce înseamnă  resurse  şi agoniseală publică în România. Din păcate,  într-un fel sau altul, uzurpatorii  de astăzi ai poporului român au şi  girul instituţiilor  statului, în special  a celor  de  forţă, de aşa natură  create şi controlate  încât să servească pe cei puternici şi să-i  umilească  pe cei aflaţi  în nevoi şi fără o protecţie legislativă  adecvată. Desigur,  nu excludem  dorinţa, spiritul civic  şi moral al unor  oameni politici, ce-şi servesc  cu demnitate  ţara şi comunităţile  pe care le reprezintă, meritându-şi fără îndoială mandatul şi funcţiile. Numai   că, aceste cazuri  sunt tot mai rare,  dacă nu chiar izolate. De aceea şi tragem semnalul de alarmă, căutând a înţelege  de această dată situaţia prezentului şi mai mult decât atât să nu mai susţinem necondiţionat, bunăoară inepţiile  a la Băsescu, Udrea, Baconschi ş.a.m.d.  ce  răspândesc  care încotro abureala  cu păcăleli struţo – cămile, felurit colorate, acoperindu-şi pofticiunile prin potlogării şi jocuri obscure, de cea mai joasă speţă. Căci injectat cu amocul puterii absolute,  fără  limite (Traian Băsescu), demn de  vremurile lui Caragiale  şi al Kominterniştilor  ce invocau  tot timpul pe marii dascăli – Marx, Engels şi Lenin, totalmente  neconstituţional, acest personaj  diabolic  a mai  pus de un partid chiar de la Palatul Cotroceni. Folosindu-se de consilierii prezidenţiali  cu simbrie din bani publici, a clocit aşa, peste noapte o Fundaţie (ne)populară, care avea să şi nască prematur, (afirmaţia îi aparţine) PMP-ul, ad-hoc format  din câţiva consilieri demisionari şi ceva apendici politici.  Aflaţi sub umbrela protectoare a Băsescului, năstruşnicii  consilieri au continuat  să fie plătiţi din bani publici,  deşi ei  nu mai erau altceva decât  nişte agenţi electorali demisionând abia după ce a fost validată înregistrarea partidului – fătuc nou născut la tribunal. A urmat apoi şi  marele asalt  în ariergardă cu Elena Udrea asupra PDL  şi de aici migrarea unui grup de portocalii (parlamentari)  spre  formaţiunea  politică nou creată. Iar  ţinta lui Traian Băsescu nu a fost  doar  una singură, ce urmărea să dea foc şandramalei  partidului lui Blaga, ci  şi de a extinde  vâlvătaia   asupra întregii  scene politice româneşti, ce va crea  până la urmă  o situaţie internă  explozivă, gravă  şi  foarte greu de potolit (vezi chemarea  oamenilor în stradă după modelul Ucrainei) totul din pricina unor aventurieri nesătui ce-şi doresc  prin orice mijloace a se aşeza în capul mesei pline  de ciolane. Iar ieşirile  tot mai băţoase  şi veninoase  ale lui  Traian Băsescu, aruncând  cu lături  în stânga  şi-n dreapta  pentru a-şi apăra pielea, dar şi pentru  a-şi rebrendui  imaginea destul de şifonată şi alimentată  de interese  oculte, nu fac altceva  decât să târască ţara într-o inevitabilă dezordine socială  şi politică.
Altfel spus,  acest om mincinos  şi plin de ură,  este în stare de orice pentru  a-şi atinge   orgoliile  şi scopurile mârşave,  de parcă asta i-ar mai trebui  României, bulversată deja  de toate relele pământului, în primul rând  din pricina unor  astfel de relicve  comuniste, de politicieni  paraziţi şi  acoliţi ce jefuiesc cu sălbăticie ţara de 24 de ani încoace.
Or ceea ce face astăzi preşedintele  Băsescu nu este altceva  decât  contrabandă politică, făcându-şi  de cap fără  să-i pese câtuşi de  puţin de  legea fundamentală a Statului Român. Profită din plin  şi de bâlbâielile aiuristice  din USL  şi din Parlamentul României, mai ales că şi liderul liberal Crin Antonescu calcă tot mai mult pe alături  de Alianţă, trezindu-se la braţ  de ceva vreme cu Traian Băsescu. Căci cine  se aseamănă se adună, iar  dincolo de limbajul lor pervers, cârcotelnic şi urât colorat,  şi-au  stabilit  un scop precis: ruperea USL,  pe de altă parte  şi o Opoziţie  făcută  praf. Ceea ce-i convine  de minune  vicleanului Băse care,  continuând şi ofensiva  anti PDL, susţinută şi dublată  de o migraţiune masivă spre PMP,  pot să-i asigure ceva succese electorale  în campaniile europarlamentare  şi prezidenţiale. Şi este atât de divizată astăzi Opoziţia  parlamentară,  încât nu mai sunt  grupuri  de partid compacte  care prin consens  să pună măcar  de o  moţiune simplă, după cum Traian Băsescu nu a fost niciodată preşedintele României, ci un guard electoral pentru  propriile interese, dezbinând şi distrugând pretutindeni,  fără să şi construiască ceva folositor pentru ţara lui. Aşadar, unde mai trebuie căutată vina  pentru  proastele rânduieli  ale ţării, bălăcărindu-se pe stânga sau pe  dreapta  toate partidele, până  la urmă,  sub bagheta unor indivizi  mizeri  ce se ghidează după propria lor  umbră şi nici nu se lasă  până ce nu dărâmă  toată „şandramaua”, atât cât  a   mai rămas din România. Căci  şi de o parte şi de alta  a baricadei, departe  chiar de ochii presei, la „cina cea de taină”, printr-un fel de mişcări browniene  subterane,  partidele şi politicienii  se combină şi se dezbină, scuipă şi ling pe cine cred  că şi la viitoarele schimbări, în ordinea  puterii, pot să prindă dacă nu locul în capul mesei pline de ciolane, măcar   la un colţ  de măsuţă ci ciolănele,  dar cum rămâne cu România, cu prezentul dar mai cu seamă, cu viitorul  copiilor ei?
Profesor Vasile Irod