Cartea de faţă e o performanţă în sine, iar originalitatea ideii ce-i justifică întrutotul demersul e incontestabil. Autorul ei cred că încearcă şi după editarea, care-i extrem de reuşită, un sentiment special: lucrarea unor înţelesuri care s-au constituit spre a fi întru ceva: întru realizarea unui teatru dramatic la Târgu-Jiu. Iar realizarea, gândită şi închipuită, izbuteşte ca proiect de durată: la rându-i nefiind decât un fragment dintr-un tot unitar care-ar putea fi Gorjul cultural, literar şi artistic pe viitor. Vă pot garanta că acest al doilea tom purcede dintr-o înnobilată, spiritual, vocaţie de a contribui la obiectivarea istorică a unui nou imaginar performanţial: cel teatral, dublat însă de-o legendaritate deloc gratuită. Dimpotrivă, prestigioşi cronicari dramatici i-au comentat şi evaluat montările – destule memorabile – ca „istoria” de azi, lansată după 25 de ani de trăiri estetice şi sociale intense, să dobândească rangul de reverii motivante şi de accente axiologice pe care scriitorul Ion Cepoi, dar şi secretarul literar în acest timp, de arderi sacrificiale le-a risipit pe întinderea celor 280 de pagini. Altruist şi empatizând exemplar, autorul monumentalei cărţi scoate din uitare cronici semnate, în ritm de stagiune, reunindu-le întru ilustrarea unei confirmări incontestabile de tip instituţional. Printre ei: Valentin Silvestru, Ileana Berlogea, Victor Parhon, Valentin Taşcu, Natalia Stancu, şi cu voia dumneavoastră, alcătuitorului acestui succint elogiu, Ion Popescu- Brădiceni ş.a. Ion Cepoi aduce într-o viziune a unei scriituri dense, punctual reprezentative, actori, regizori, dramaturgi, scenografi, figuri ilustre care au onorat cu prezenţa premierele jucate şi premiile “Elvira Godeanu”, acordate anual, dar şi personalul artistic, care din păcate nu mai face parte din trupa actuală cât şi pe colaboratori şi pe „nepoţii” Elvirei Godeanu (adică pe cei mai tineri 10 actori reîntorşi la Târgu-Jiu sau pe cale de a se întoarce). Prin urmare masivul volum doi – care-i urmează celui din 2013, la o distanţă de 5 ani – e fatalmente o operă deschisă exact în accepţiunea formulată de Umberto Eco, fiind o dialectică a ordinii şi a aventurii, dar şi embrionul unei estetici a artei ca proces de comunicare local şi naţional. Dar de aici poate începe deja o altă serie de sublinieri cărora desigur le voi rezerva kairotic atenţia cuvenită. Deci Ion Cepoi în „Teatrul în Gorj vol.II. Teatrul Dramatic „Elvira Godeanu” (1993-2018)” revede şi adăugeşte capitolul din cartea dedinainte intitulată Teatrul Dramatic “Elvira Godeanu” şi Miracolul de la Târgu-Jiu”, Editura CJCPCT Gorj, Târgu-Jiu, 2013. Îmbogăţirile seduc, şi, cum afirmă Ion Cepoi însuşi în prefaţă, demersul reflectă – citez – „un lung drum spre găsirea propriei identităţi (a teatrului târgujian – n.m.), spre maturizare instituţională şi artistică, spre crearea imaginii de instituţie culturală necesară comunităţii care a înfiinţat-o şi a susţinut-o până acum”.
Ion Popescu-Brădiceni, cronicar dramatic
