Mă gândesc, bineînţeles, la cetăţeanul universal Traian Băsescu. Actualul locatar al Palatului din Dealul Cotrocenilor. Unii îl numesc politician redutabil. Aşa o fi.
Cert este că domnia sa îşi doreşte să fie preşedintele României, ba chiar mai mult decât Ion Iliescu. Nu s-a putut modifica, deocamdată, Constituţia. Verzii ştiu şi de ce! Oricum, izbuteşte să puncteze la durată. Două mandate de zece ani! O fi mult, o fi puţin? Biata ţară, sireaca, numai ea ştie.
Bag seama că şi Elena Băsescu – EBA îl apără. Doar e tatăl ei. Trebuie s-o înţelegem. Numai că pe toţi ne învaţă creştinismul să ne iubim aproapele. Ni se dă o palmă, suntem îndemnaţi să oferim şi celălalt obraz. Dacă se-ntâmplă ca Zeus să vorbească vulgar, n-avem ce face.
E greu să fii şi în locul liderului social-democrat, Victor Ponta, şi să fii jignit de preşedintele care-ar fi cazul, conform Constituţiei, să fie imparţial. Să fie un preşedinte al tuturor românilor şi deasupra partidelor.
Numai că Zeus, aşa cum se crede şi cum s-a autoproclamat, este imposibil de schimbat. Îi caută pe toţi la dosare, le urmăreşte fiecare pas, orice întâlnire. Ştie că acela care dă primul este, de cele mai multe ori, crezut. Aşa s-a învăţat şi-i tare răzbunător. Încă de pe vremea când era comandant de vas. Nu-i bine să i se răspundă cu aceeaşi monedă.
La toate câte i se-ntâmplă, Zeus are câte-o explicaţie. Şi atunci când presa şi mass-media occidentale l-au surprins în ipostaze nu tocmai amicale la o reuniune a şefilor de stat din UE în ipostaze nu tocmai amicale cu Nicolas Szarcozy, ori cu Silvio Berlusconi, de care, nu-i aşa e mai a, la o reuniune aproape, a dat-o la-ntors. Şi-a zis că n-a zis şi s-a-ntors şi-a râs, cum se zice în popor.
Omul ştie ceva cu Justiţia, pe care dă vina cu neagrearea intrării/aderării României în/la Spaţiul Schengen. S-a dus la CSM şi a dat vina pentru corupţie şi alte cele, tot pe Justiţie. Care-o avea, desigur, şi ea ce-şi reproşa.
Nicidecum s-o scoţi tu, ditamai preşedintele României, ca principală vinovată. În vreme ce de politica externă a ţării răspunzi chiar tu, ca preşedinte. Şi mai ai şi un ministru de Externe extrem de servil. Şi cam inutil.
Totuşi, preceptele biblice ne mai învaţă se ne iubim şi duşmanul. Asta în cazul că Traian Băsescu ne-ar fi duşman personal. Al României ar cam fi. Dar al celorlalţi lideri politici cu care se-nfruntă nu ar fi cazul să treacă drept duşman.
Şi-apoi, chiar dacă Traian Băsescu atacă din toate poziţiile şi se laudă, cu gura până la urechi, cu texte total neprotocolare de genul: „I-am ciuruit!”, care-i o exprimare eufemistică în comparaţie cu cât de abject s-ar putea el să vorbească, nu-i aşa, nimeni nu-i obligat să-i răspundă cu aceeaşi monedă.
Aş mai propune încă un motiv de iubire a cetăţeanului Traian Băsescu. Şi-a dat seama până şi coana Uniune Europeană cu cine are de-a face şi îl are în grijă. Deci, dragi compatrioţi, nu trageţi. E luat în colimator de cine trebuie.
Recentele declaraţii ale demnitarilor occidentali şi respingerea includerii României printre ţările selectului Spaţiu Schengen se referă, desigur, doar la modul în care-i perceput Zeus. De suferit, suferă toţi românii. Dar şi portocaliii. Numai că ei nu recunosc.
Ion Predoşanu
