Nucul vrăjitoarelor (Hamamelis virginiana) – beneficii și proprietăți

Specia Hamamelis virginiana L., din familia Hamamelidaceae, este un arbust care poate atinge 7 m înălţime, cu frunze ovale, late; florile mici, de culoare galbenă, apar toamna, după ce au căzut frunzele. Frunzele sunt subţiri, scurt peţiolate, ovale sau rombice, asimetrice la bază. Marginea lor este dinţată, nervaţia palmată este mai proeminentă pe faţa inferioară; nervurile de ordinul 3 şi 4 se anastomozează cu formarea unei reţele de ochiuri fine; au o culoare verde-mat, care, prin conservare îndelungată, trece în verde-brun sau chiar brun-roşcat. Gustul este astringent, amărui; sunt lipsite de miros.

Utilizări tradiţionale
Planta provenită din America de Nord este cunoscută în zonele de baştină sub denumirea de “nucul vrăjitoarelor” sau “alunul vrăjitorilor”. Indienii nord-americani utilizau decoctul din scoarţă şi frunze ca antiinflamator, iar ramurile arbustului erau folosite ca toiag fermecat cu ajutorul căruia se credea că pot fi identificate comori îngropate. În medicina tradiţională din zona de provenienţă, decocturile se foloseau în tratamentul hemoroizilor, a congestiilor venoase, edemelor şi vânătăilor, a inflantaţiilor dermice şi în eczeme pruriginoase. Este posibil ca populaţiile indiene din America de Nord să fi atribuit arbustului puteri magice şi tămăduitoare deosebite datorită faptului că înfloreşte când celelalte plante se pregătesc deja pentru iarnă. Distilatul obţinut din ramurile şi frunzele proaspete (Aqua Hamamelidis) reprezintă în SUA un remediu tradiţional clasic. Se utilizează sub formă de spălături în coşurile de piele aspră şi iritată, zgârieturi, insolaţie, hemoroizi externi şi sub formă de comprese în rupturi musculare şi entorse. În 1864, specia a fost importată în Europa de farmacistul doctor Willmar Schwabe, care a scos pe piaţă în 1878 primul unguent industrial cu extract de Hamamelis, indicat în tratamentul hemoroizilor, fiind astringent, antiinflamator şi hemostiptic local. În secolul trecut, Aqua Hamamelidis se folosea în ţările anglofone sub denumirea de Hazeline sau Witch Hazel ca after-shave. Distilatul şi extractele din frunze se folosesc şi azi în cosmetică, mai ales în preparate anti-îmbătrânire, pentru piele uscată, săracă în sebum sau deshidratată.

Compoziţie chimică
Frunzele conţin peste 10% taninuri, în special de natură catehică, alături de proantocianidine oligomere, galotaninuri (dintre acestea predominând cantitativ hamamelitaninul), flavonoide (kemferol, cvercetol, astragalina, izocvercitrina), proantocianidolii corespunzători delfinidolului şi cianidolului, acizii chinic, galic şi până la 0,5% ulei volatil, depinzând de provenienţa şi condiţiile climatice din anul de recoltare. Scoarţele conţin până la 12% taninuri şi o cantitate mică de ulei volatil.

Acţiuni farmacologice şi întrebuinţări
Datorită conţinutului în taninuri, produsul vegetal dezvoltă efecte astringente, antiseptice, hemostatice, vasoconstrictoare; în ceea ce priveşte derivaţii flavonici, aceştia imprimă produsului proprietăţi vasoprotectoare. Ca urmare, este utilizat în tratamentul diareii acute şi a dizenteriei, a diferitelor afecţiuni de la nivelul pielii şi mucoaselor (răni deschise, degerături, arsuri, eczeme, eriteme), afecţiunilor venoase (hemoroizi, varice, flebite), stărilor congestive uterine. Efectele pe care extractele apoase sau hidroalcoolice obţinute din Hamamelidis folium şi Hamamelidis cortex le exercită la nivel uterin sunt mult mai complexe. Este vorba de o acţiune diferenţiată asupra fibrelor musculare netede uterine, şi anume: contracţia fibrelor longitudinale este inhibată, în timp ce fibrele circulare se contractă în mod normal. Datorită efectului astringent pe care îl dezvoltă taninurile condensate din extractele de Hamamelis, acestea se prescriu în tratamentul unor forme subacute sau cronice, mai ales în cazul stomatitei, gingivitei persistente, faringitei cronice, precum şi în catarul fumătorilor. În tratamentul cu astringente este mai eficientă utilizarea gargarismelor decât aplicaţiile locale, gen badijonaj. Frecvent, în cursul tratamentului, aplicarea locală a preparatelor astringente precum cele din Hamamelis alternează cu preparate care conţin substanţe mucilaginoase, deoarece mucilagul din macerat sau infuzia-macerat (Althaeae folium, Chamomillae flos) va forma la nivelul mucoasei un film de protecţie, înlocuind stratul de mucus lipsă pe care glandele salivare atrofiate nu-l mai pot secreta în cantitate suficientă. De asemenea, preparatele care conţin extracte de Hamamelis se prescriu, în combinaţie cu extracte antiedematoase, antiexsudative şi cicatrizante (extract din castane sălbatice, extract de gălbenele, rutozidă) în tratamentul hemoroizilor şi al fisurilor anale, deoarece taninul, prin precipitarea, la locul de aplicare, a proteinelor, reduce suprafaţa leziunilor atât de pe mucoasa anală, cât şi la nivelul pielii, în zona perianală, frecvent iritată. Totodată, acţionează ca antipruriginoase, antiinflamatoare şi hemostatice locale. Pentru extractul de Hamamelis s-a dovedit şi o acţiune antiradicalară, iar efectul antiflogistic înregistrat la aplicare locală se realizează prin inhibarea ciclooxigenazei implicate în metabolismul acidului arahidonic. Extractele din Hamamelidis folium se folosesc cu bune rezultate în cosmetologie pentru îngrijirea tenului (Aqua Hamamelidis), dar şi pentru combaterea celulitei. Deoarece apa de Hamamelidis se obţine prin distilarea vârfurilor ramurilor cu apă, aceasta nu va conţine taninuri, ci doar componente volatile.

Mod de utilizare
Hamamelidis folium se administrează sub formă de infuzie şi extracte moi sau fluide condiţionate în unguente şi supozitoare. Infuzia se prepară din 2-3 g produs vegetal uscat şi pulverizat, peste care se adaugă aproximativ 150 ml apă la fierbere; după 10 minute se filtrează. Se recomandă administrarea unei căni de infuzie proaspăt preparată de 2-3 ori pe zi, între mese. Infuzia se poate folosi şi sub formă de spălături (ape de gură, badijonaje) în tratamentul unor inflamaţii de la nivelul mucoasei bucale. Produsul vegetal intră în compoziţia unor ceaiuri antihemoroidale şi antiflebitice. Extracte din frunzele, scoarţele şi ramurile înflorite de Hamamelis virginiana L. intră în compoziţia unor preparate industriale, de cele mai multe ori în asociere cu rutozidă și Hippocastani extractum. Ca hemostiptic, în tratamentul unor hemoragii uterine prelungite se poate prescrie cu bune rezultate o combinaţie, devenită clasică, de trei extracte şi anume: Extractum Hamamelidis, Extractum Hydrastidis, Extractum Viburni / aa 50 g. Nu s-au semnalat contraindicaţii la administrare pentru preparatele pe bază de Hamamelidis folium, în ceea ce priveşte efectele adverse, rareori şi numai la administrare internă îndelungată pot să apară fenomene de iritare gastrică şi afectare hepatică, din cauza taninului.
Alexandra Cruceru

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here