Printre obiceiurile Sărbătorilor de iarnă, împodobirea bradului este una specială, fiind în tradiţia oamenilor un simbol al bucuriei dar şi unul al speranţei că anul care vine va fi mai bun şi mai spornic.
În acelaşi timp, bradul împodobit creează în fiecare casă o atmosferă caldă şi o invitaţie la împărţirea bunei dispoziţii între cei dragi sau musafirilor care trec pragul, oferindu-li-se sufletul curat şi generos al gazdelor. Cel mai mult se bucură copiii care aşteaptă să vină Moş Crăciun, cel simpatic şi surâzător, să le împartă daruri. Or, cel mai nimerit decor este bradul cu miros de cetină îmbrăcat frumos, bogat şi falnic, iar dacă afară mai şi ninge, efectul satisfacţiilor este garantat.
Obiceiul pomului de Crăciun este atestat pentru prima dată la popoarele nordice ale Europei, în secolul al XV-lea şi apare ca o sărbătoare păgână, practicându-se cu împodobirea caselor cu brăduţ, dar nu la Crăciun ci de Anul Nou. Treptat obiceiul coboară şi se impune îmbrăcând şi haina creştină, în Germania, Franţa, Spania, Italia, Elveţia, Austria şi în alte state din Europa Centrală şi Occidentală. Apoi din secolul al XIX – lea este exportat şi în Europa de Est, pentru ca ulterior, pe calea protestanismului şi a catolicismului să pătrundă până în Orient.
Pentru început, la români găsim obiceiul împodobirii pomului sau a unor rămurele verzi de brad la nunţi sau la moartea unui flăcău sau a unei fete mari. Dar ca datină de Crăciun apare abia spre sfârşitul secolului al XIX – lea în casele orăşenilor, încetăţenindu-se mai târziu şi în mediul rural, în special după Primul Război Mondial. Împodobirea bradului va fi însoţită şi de diverse colinde dar şi de legende istorisite, de urări sau de visele împlinite ale oamenilor. Iniţial, ornamentele pentru împodobit erau simple, rezumându-se la beteală, nuci poleite, fructe, lumânări dar şi la unele mici obiecte de lemn pictate într-un amestec de culori, care în contrast cu verdele dominant al pomului, să confere casei un aer sărbătoresc şi vesel şi mai ales bradul să fie piesa centrală şi măiestuoasă, specifică sărbătorilor de Crăciun şi Anul Nou pentru fiecare familie în parte. În vremurile noastre, împodobirea bradului în ajunul Crăciunului, se îndepărtează oarecum de simbolul religios, devenind mai degrabă o modă şi un obiect decorativ pentru a crea o anumită ambianţă de bunăstare, de culoare şi de lumină, de muzică, poezie şi poveşti cu Moş Crăciun, care ne duc cu gândul în lumea basmelor şi a teatrului, proiectându-se astfel şi anul care vine cu speranţele lui de mai bine. Aşa ştim şi aşa ne-am obişnuit cu semnele şi obiceiurile Sărbătorilor noastre creştine dintre care farmecul bradului împodobit merită şi are locul lui de onoare în casa fiecărui gospodar. Dar dincolo de admiraţie şi bucurie găsim acea linişte sufletească şi încrederea că de acum încolo urmează să ne fie mai bine şi mai ales ca lumea viitorului să fie mai bună şi mai generoasă. Şi pentru că aşa funcţionează miturile, fie ca Sărbătoarea Naşterii Domnului să ne dea puterea de a trece peste neajunsurile şi necazurile anului care pleacă, iar 2011 să ne aducă în casă mult mai multe bucurii şi satisfacţii şi mai ales încrederea într-o Românie mai bună şi un viitor mai împlinit. La mulţi ani!
Vasile Irod
