Localul şcolii, în care învaţă astăzi copiii, are o poveste care trebuie cunoscută. Vă “anunţăm” că acum 50 de ani s-a construit la Arcani un falnic local de şcoală care a creat o nouă perspectivă şi devine expresia unei frumoase existenţe pe plan local, zonal şi naţional. Chiar mai mult, merita organizată, merita o mare serbare la împlinirea a 50 (cincizeci de ani), iar 50 de ani este un reper important. Pentru a sublinia meritele şcolii şi comunităţii ne-am gândit să scriem câteva rânduri inspiraţi de Monografia Şcolii Arcani, scrisă cu mulţi ani în urmă.
Țelul din totdeauna al arcănenilor a fost de a avea școli și dascăli pentru ca odraslele lor să învețe carte pentru a reuşi în viaţă. Şi acum era un moment când în centrul civic puteau să participe elevii-constructori cu elevii care au păşit în viaţă cu dreptul, după ce au ieşit pe poarta şcolii mergând în lumea mare. Acum puteam verifica dacă şcoala şi-a asigurat continuitatea.
Dascălii împreună cu locuitorii au depus eforturi considerabile pentru a construi clădiri în care să aibă loc în bănci toți copiii satului.
Începând cu anul 1846, anul când vine la Arcani C.Pârvuțoiu absolvent de școală normală, și până astăzi, aici au fost numai oameni pregătiți pentru a sluji școala. Din acest moment, figura centrală a satului a fost dascălul. Cu puține excepții, aproape toți au fost localnici şi au simțit care este pulsul imperativ al comunității.
N-au trecut călători prin puzderia de copii ce se jucau pe la poartă, aproape că se împiedecau de ei, pe drumul prăfuit și văzându-i și-au pus problema școlarizării lor. Dacă ne coborâm în timp, vom constata că la 1909 dascălii și copiii aveau o activitate bine organizată, din moment ce un număr de 50 de elevi din cei 150, care veneau la școală, stăteau pe jos fiindcă nu aveau locuri în bănci. Dragostea de școală devenise, pentru jumătate din copii, o necesitate.
Dascălii au strecurat în sufletul copiilor iubirea de Țară și Neam și dacă privim la Monumentul Eroilor, ne dăm seama că Gloria-i plină de sângele voinicilor și de pe valea noastră, iar printre ei se află și dascăli. Așa au arătat că iubirea de Țară și Neam a fost una reală, neîntreruptă. Şcoala a reuşit şi reuşeşte prin Dascălii ei şi merită o mare atenţie.
Iată, ce spune învăţătorul arcănean Gr. D. Coiculescu, în câteva articole scrise acum 75 de ani în Gorjanul:
Școala este la răscrucea a două lumi: lumea de ieri și lumea de mâine – și continua,- copilul este speranța de viitor a Țării, iar pe frunțile dascălilor regăsim trăsăturile elevilor de școală.
Mințile luminate de aici au acționat la nivel local sau național și oridecâteori a fost nevoie au fiind aproape de miniştrii Spiru Haret și dr. C.Angelescu, cât și de însemnați oameni de cultură ai României, având dovada că au fost apreciați de aceștia. Ultima realizare este şcoala cu etaj, a cărei istorie este descrisă într-un capitol în Monografia Şcolii Arcani scrisă de: Gr. Pupăză, C. Cheznoiu şi D. Chirtoc, din care reţinem câteva pasaje:
„Întrucât existau trei localuri de şcoală, din care numai unul singur prezenta un aspect modern şi răspundea în parte nevoilor noi apărute în dezvoltarea învăţământului, în anul 1965 după ample dezbaberi, se hotărăşte construirea unui local de şcoală conform ultimelor tipuri elaborate de Direcţia Arhitecturii din Ministerul Învăţământului, capabil să satisfacă toate cerinţele modernizării. Se începe construirea actualului local cu 8 (opt) săli de clasă, laboratoare, coridoare de recreaţie, camera pionierului, sală de bibliotecă, sală pentru material didactic, cancelaria profesorilor, birou director etc.
Şi de data aceasta cetăţenii comunei Arcani au dat dovadă de acelaşi inepuizabil elan, de aceeaşi dârză hotărâre de a duce lucrul la bun sfârşit. Eşalonată în trei ani datorită proporţiilor, acţiunea de construire n-a cunoscut răgaz. A fost şantierul de prestigiu, de adevărată măreţie cunoscută în istoria Arcanilor, dar şi de cea mai intensă dăruire, de la cadrele didactice, consiliul popular, elevii şcolii până la cei mai îndepărtaţi cetăţeni ai comunei. Istoria acestei edificări înscrie pagini în care apar pregnant manifestate trăsăturile omului nou exprimate în generalitatea colectivităţii locale. 0 singură dovadă printre atâtea altele, la turnarea planşeului pentru etaj, zi şi noapte, rânduiţi în cele trei schimburi de câte 42 persoane fiecare, lucrul n-a fost întrerupt, lucrând cu targa, pe scări, la lumina unei instalaţii improvizate (o motocicletă), betonul necesar şi zecile de mii de cărămizi urcate pe schele în majoritate de mânuţele copiilor, unii bucurându-se astăzi de adăpostul acestei construcţii.
S-a realizat un volum de economii de 340.000 de lei, devizul fiind de 640.000 de lei şi efectuându-se cheltuieli în valoare de 300.000 de lei, realizându-se încă 75.000 de lei economii la construirea împrejmuirii, valoarea economiei se ridică la 415.000 de lei. În anul şcolar 1967/1968 cursurile şcolare încep în noua clădire dotată de către Ministerul Învăţământului cu bănci noi, cu catedre noi, cu dulapuri noi, cu mese noi, pentru laborator – truse complete de material didactic pentru fizică, chimie, şt. biologice, întreaga dotare fiind evaluată la 145.600 lei.
Odată cu această construcţie se repartizează pentru parc, curte de recreaţie şi teren sportiv o suprafaţă de 17.618 m.p. şi se ridică dependinţele necesare: magazie de zid şi W.C. cu opt cabine. Se realizează împrejmuirea curţii pe o lungime de 138 m. gard din piatră şi pe o lungime de 136 m de gard din ştacheţi în valoare de 85.000 de lei.
Amenajările ulterioare au necesitat multă trudă din partea cadrelor didactice şi a elevilor şcolii. În prezent baza materială a şcolii se conturează astfel:
Local nou, cu etaj, cu opt săli de clasă, una sală pentru laborator în mărime de 12x 6 m, cameră materiale chimie, cameră materiale fizică, camera pionierilor, sală bibliotecă, cancelarie pentru cadrele didactice, birou director, cameră materiale didactice, diverse, camera birou organizaţir bază. Una din săli, rămasă disponibilă, a fost ocupată de grădiniţa şcolară în mod temporar. Laboratorul, organizat după cerinţele moderne ale învăţămîntului, dispune de un bogat material de fizică, chimie, ştiinţe biologice, este dotat cu mijloace tehnice audio-vizuale: pikup, aparat de proiecţie, discuri, diafilme, o bogată colecţie de geologie, ierbar, insectar, osar, mulaje anatomie şi botanică; disecţiuni în spirt, aparatură pentru experienţe chimice şi substanţe necesare experienţelor.
Biblioteca şcolară cuprinde un număr de 2289 volume, toate primite în mod gratuit din fond central, iar şcoala primeşte în mod gratuit un număr de 11 abonamente la cele mai prestigioase publicaţii.
O bază sportivă în afara curţii şcolii pe suprafaţa de 1 ha teren permite desfăşurarea lecţiilor de sport în condiţii optime şi, pentru recreaţii, o a doua bază organizată în curtea şcolii cuprinzând: teren amenajat în condiţiile cerute de procesul de învăţământ: volei, handbal, portic de gimnastică, groapă sărituri, paralele, bârnă pentru echilibru, panou pentru loviri la ţintă.
S-a amenajat un colţ geografic de 120 m.p., parcele experimentale de 550 m.p. şi restul terenului, în suprafaţă de 741 m.p., parc şi plantaţie pomi”.
„Una din realizările anexe de seamă ale şcolii, rod exclusiv al muncii cadrelor didactice şi al pionierilor şi şcolarilor este MUZEUL SĂTESC, început în 1965 şi dezvoltat în continuu, ocupă astăzi jumătate din localul construit în 1959 (2 săli de clasă, o sală de recreaţie, o fostă cancelarie).
Pentru întreţinere, bugetul local acordă astăzi (1970/ 1971) următoarele sume în vederea satisfacerii nevoilor materiale ale şcolilor din comună:
Prevederi: 444.000 de lei. Din care: salarii 345.000 de lei; combustibil 35.000 fr lei; curăţenie, reparaţii 38.000 fr lei; asigurări 23.000 de lei; cheltuieli de inv. 2.000 de lei; deplasări cadre didactice 1.000 de lei. Ca personal de întreţinere şcoala are doi oameni de serviciu, plătiţi lunar cu normă întreagă.
Asistenţa sanitară este asigurată de personalul sanitar de la Dispensarul Uman local. S-a simţit din plin sprijinul dat copiilor prin acordarea de manuale anuale gratuite care de la început şi până astăzi totalizează suma de 109.770,60 de lei.
Încadrarea şcolii în momentul de faţă are aspectul următor:
Director al şcolii V.I.Buzuloiu, profesor de şt.naturale şi geografie; catedra de l.română – prof.Gr.Pupăză; catedra de matematică, profesor I. Rădoi; catedra de istorie-geografie – prof. Giurgiulescu A.; catedra de şt. naturale – prof. Pupăză Elena; catedra de ed. fizică, desen, prof. Chirtoc Dumitru. La clasele I-a şi a III-a predă înv. Berca Eugen. La clasele a-II-a şi a IV-a predă înv. Chirtoc Maria. La grădiniţa de copii este încadrată ca titulară Bucoi Ileana, numită în postul vacant la l sept. 1969. La Şcoala Câmpofeni, cu un singur post, funcţionează înv.C.Daviţoiu, la Şcoala Stroieşti, cu un singur post, funcţionează înv.C.Bucoi, la Şcoala Sănăteşti, cu un singur post, funcţionează înv. C. Cheznoiu. Ca secretară a şcolii e încadrată Ungureanu Sofia, iar ca personal de serviciu al şcolii sunt încadraţi: Juveloiu Ileana şi Bucoi Gheorghe.
Acest complex de condiţii materiale permite funcţionarea cursurilor într-o singură serie, în orele de dimineaţă, şi reprezintă un adevărat stadiu modern al dotării materiale al şcolilor de la sate, necunoscut nicicând în cei 125 de ani de existenţă a şcolii din acest sat”.
Ce ar mai fi de adăugat la „biografia” şcolii? Multe…Un fapt care acum nu mai este la modă. Primarul Nicolae Bucoi a fost cel care a dat semnalul începerii lucrărilor: a pus mâna pe târnăcop şi a fost în fruntea celor ce au săpat şanţurile temeliei. Gr. Pupăză a ţinut discursul la începutul anului şcolar 1967-1968, când s-a intrat în noul spaţiu. Localnicii şi-au iubit şi iubesc şcoala ca şi casa de locuit…
Sperăm ca în anul 2022 vrednicia arcănenilor să nu treacă neobservată.
La mulţi ani, tuturor!
Dan Gr. Pupăză şi I.P. Brădiceni
