Readus din uitare prin câteva studii monografice, după mai bine de un secol de la regăsirea odihnei în cimitirul sanatoriului Bisericani (Neamț), scriitorul NICOLAE BURLĂNESCU-ALIN (1867-1912) este una din personalitățile de seamă ale Gorjului de la cumpăna secolelor XIX- XX. Spre deosebire de ceilalți scriitori gorjeni ai vremii (Al. Pelimon, Emanoil Pârâeanu, Vasile Lascăr), N. Burlănescu-Alin este, în general, bine conturat documentar, dincolo de orice «revelație» de arhivă ce ar mai putea să apară.
În Antologia poeților olteni (1929), I. C. Popescu-Polyclet schița portretul poetului cu referiri la familie, anii de școală și viața de boemă itinerantă a acestui poet, dramaturg și gazetar de oarecare audiență în vremea sa.
Prima monografie, însă, ce i s-a dedicat (și care a rămas până azi în manuscris) a fost lucrarea de licență a doamnei Elena Cărăbiș-Ștefănescu (fiica binecunoscutului istoric al Gorjului, Vasile Cărăbiș, stabilită la București), susținută la Universitatea din București și prefațată (în vederea publicării) de criticul și istoricul literar Pompiliu Marcea (noiembrie 1975). De precizat că, textul dactilografiat se află în posesia chestorului Constantin Codiță, obținut de la autoare, în vederea valorificării editoriale aici la Tg-Jiu.
Este vorba de trecerea în revistă a vieții și operei, în capitole separate, cărora le urmează concluziile respective, însoțite și de alte secțiuni: Anexe (corespondența avută cu conducerea Teatrului Național din București, pe scena căruia i s-au reprezentat câteva piese de teatru), Tabel de lucrări (o bibliografie aproape exhaustivă la vremea respectivă) și Ilustrațiuni (cu reproducerea unor titluri de publicații, reviste și cărți, inclusiv a unor partituri aparținând unor reprezentațiuni dramatice).
A doua monografie dedicată poetului, prozatorului, dramaturgului și publicistului N. Burlănescu-Alin apare sub semnătura dlui Ion Mocioi (Poetul Nicolae Burlănescu-Alin”, Editura Academica Brâncuși, Tg.-Jiu, 2010, 100 p.), care reia, de fapt, cu puține adaosuri (inclusiv documentarea, cu un spor de material ilustrativ aproape identic) studiul de istorie literară „Nicolae Burlănescu-Alin”, publicat în „Gorjul literar”, vol. VIII (Comitetul de Cultură și Educație Socialistă, Tg.-Jiu, 1983, pp. 95-126).
Un studiu monografic i-am dedicat acestui rapsod al Gorjului noi înșine, cunoscând bine lumea satului de pe Valea Câlnicului, în care și-a petrecut copilăria Burlănescu-Alin („O stea trecătoare pe cerul Olteniei”: NICOLAE BURLĂNESCU-ALIN – un posteminescian din prima generație, în „Portal-Măiastra”,Nr. 2(43), pp. 37-38, 2015; v. și „CIVICA”, Tg.-Jiu, Nr. 2, 2016).
După o astfel de recuperare monografică, s-ar cuveni retipărită sau antologată și opera, cu specificarea că partea cea mai rezistentă din punct de vedere estetic a acesteia rămâne creația lirică.
Nefiind un scriitor de prim-plan al vremii sale, ci un condeier de raft secund cu o biografie destul de itinerantă și risipită într-o boemă vecină cu asumata sărăcie de proletar, N. Burlănescu-Alin completează, însă, tabloul general de valori al epocii, situându-se în rândurile «posteminescianismului» minor din prima generație.
*
Revenind la prefața lui Pompiliu Marcea, intitulată Argument, vom constata interesul criticului față de acest gest de recuperare monografică a unuia dintre scriitorii talentați ai vremii, dovadă că „potențialul creator al unei națiuni se găsește distribuit pe întregul său teritoriu”. Ignorat vreme îndelungată, N. Burlănescu-Alin trebuie „atașat” ansamblului cultural naițonal, recuperarea d-nei Elena Cărăbiș, eminentă absolventă a Filologiei bucureștene, fiind socotită „o ilustrare exemplară a unor preocupări ce-și fac din ce în ce mai mult loc în cercetarea noastră literară”. Pasiunea pentru cercetare, luciditatea critică, orizontul cultural și limpezimea stilistică ar constitui, în viziunea lui Pompiliu Marcea, calitățile acestui demers monografic întreprins de fosta studentă a criticului, Elena Cărăbiș.
Personalitatea „captivantă” a acestui „trubadur gorjean dinspre sfârșitul veacului trecut și începutul celui al nostru”, deopotrivă „boem și artist proletar”, a atras atenția criticului, el însuși gorjean, ce a văzut în prolificul autor (poet, prozator, dramaturg, gazetar) drept „un om minunat, care n-a cerut aproape nimic de la viață, dăruindu-i în schimb întreaga-i energie și sensibilitate”.
„Adevărat mucenic pe altarul artei și omeniei”, Burlănescu-Alin – „poet al Gorjului stâncos și arid” – „a scris poezii patriotice pline de avânt și muzicalitate”, „a vibrat la frumusețea peisajului oltenesc”, „a cântat dragostea pură și boemă suferind o viață întreagă de foame și de sărăcie, murind uitat într-un sanatoriu moldovenesc și lăsând testamente artistice emoționante”…
Expresie a „spiritului pandur” printr-o „dârzenie de neînfrânt” – concept teoretizat de Pompiliu Marcea, pe urmele filosofului sociolog Mihai Ralea, în câteva abordări eseistice ce trimit, desigur, la „metafizica Olteniei”, despre care admirabil a scris Petre Pandrea – scriitorul N. Burlănescu-Alin „merită să fie scos din cenușa uitării și redat oamenilor din mijlocul cărora s-a ridicat.”
Redăm, în continuare, „Argumentul” prin care criticul și istoricul literar Pompiliu Marcea recomanda, în 1975, editarea monografiei realizate de fosta sa studentă, Elena Cărăbiș-Ștefănescu:
ARGUMENT
Valorificarea tradițiilor culturale locale ni se pare un semn al vremurilor noastre, când ideea de unitate spirituală se întemeiază pe valori ce provin din toate dimensiunile spațiului nostru creator. Nu există un nucleu germinator de cultură decât în măsura în care a beneficiat de condiții favorabile speciale pentru că potențialul creator al unei națiuni se găsește distribuit pe întregul său teritoriu.
Căci există, fără îndoială, teritorii și valori ignorate pentru motivul că acestea provin din terenuri nedestăinuite, dar care se cer atașate ansamblului. Acesta este, de altminteri, și scopul pentru care, în ultimii ani, au fost înființate instituții de cultură în diverse părți ale țării, care-și vor crea o platformă de autoritate și-și vor legitima menirea numai în măsura în care vor răspunde acestor sarcini.
Încercarea de față, datorată unei eminente absolvente a Facultății de limbă și literatură română din București, Elena Cărăbiș-Ștefănescu, despre poetul oltean N. Burlănescu-Alin, îmi pare o ilustrare exemplară a unor preocupări ce-și fac din ce în ce mai mult loc în cercetarea noastră literară. Autoarea dovedește cel puțin câteva însușiri esențiale unui cercetător: pasiunea pentru obiectul cercetat, luciditatea critică, orizontul cultural, duritatea și limpezimea stilistică.
După lectura studiului ni se conturează imaginea unui om și a unui scriitor care merită, din plin, o asemenea osteneală. Căci, N. Burlănescu-Alin, acest trubadur gorjan dinspre sfârșitul veacului trecut și începutul celui al nostru, este o personalitate captivantă de boem si artist proletar cult, cum i-ar fi zis Gherea, ale cărui versuri au fost murmurate de generații întregi și, probabil, că de multe ori autorul nici nu este cunoscut. Acest om minunat, care n-a cerut aproape nimic de la viață, dăruindu-i în schimb întreaga-i energie și sensibilitate, care se îndura la spectacolul sărăciei semenilor săi ca nimeni altul, pledând „gratuit pentru săraci” (ce exemplu similar se mai poate da?), care a scris poezii patriotice pline de avânt și muzicalitate, care a vibrat la frumusețea peisajului oltenesc și a cântat dragostea pură și boemă suferind o viață întreagă de foame și de sărăcie, murind uitat într-un sanatoriu moldovenesc și lăsând testamente artistice emoționante ne apare, în perspectiva timpului, ca un adevărat mucenic pe altarul artei și omeniei. Este un produs spiritual al dragostei de frumos și al disponibilităților de sentimente pe care le-au dovedit mereu satele uitate ale Gorjului stâncos și arid. Căci pe lângă dârzenia de neînfrânt și a spiritului pandur depozitate în sufletul acestor țărani surprindem, ca o stare complementară, compensatorie, o înclinație sentimentală puternică, din care s-a născut și N. Burlănescu-Alin al cărui chip merită să fie scos din cenușa uitării și redat oamenilor din mijlocul cărora s-a ridicat.
Pompiliu MARCEA,
Prof. dr. Zenovie CÂRLUGEA, Tg.-Jiu
