E plină lumea de obraznici. E plină societatea noastră „metamorfozată” peste noapte, dintr-o societate în care bună cuviinţa era la rang de lege, în care elevii salutau respectuos pe educatori, cei mici pe cei mai în vârstă, într-o societate în care respectul reciproc a devenit azi un „atavism social”, în care, vorba românului „obraznicul mănâncă praznicul”. Adjectivul obraznic (adesea substantival) înseamnă lipsă de respect, necuviinţă, neruşinare, impertinenţă, nemernicie, obrăznicie maximă şi tupeismul hoţului care strigă: „Săriţi hoţii!”.
Astfel Doamna Elena Udrea, fost ministru al dezvoltării rurale şi al turismului în guvernele Boc care nu a justificat aproximativ 10 miliarde de euro luaţi de la Uniunea Europeană (unii bani luaţi de către un asfaltator cu garanţia falsă a unei bănci irakiene.). Aceşti bani pe care nu i-a justificat a produs din partea UE sistarea unor fonduri viitoare pentru România. Elena Udrea era lăudată şi dată exemplu de guvernatorul Băsescu, ca cea mai bună „asimilatoare” de fonduri europene, ceea ce s-a dovedit un fals. Şi tocmai aici constă obrăznicia acestei doamne pedeliste care face parte din formaţia ARD (Adunătura Resturilor Demolatorilor). Deşi este vinovată arunca vină pe guvernul Ponta că nu e capabil să asimileze fonduri europene. De altfel Doamna Udrea ca toţi membri fostei camarile pedeliste care şi-au schimbat denumirea şi emblemele în toate culorile curcubeului cât şi colegiile unde candidează, doar îi va înşela pe români, se înşeală ea întrucât nimeni nu o mai crede, fiind ceea ce o bătrână demnă o numea: „şmecheră şi hoaţă”. Cât priveşte pe Domnul Băsescu se face că nici nu ştie ce s-a întâmplat la referendum unde a fost respins cu 7,4 milioane voturi şi cu aceeaşi măreţie obraznică nu vrea să-şi dea demisia. Balzac spunea : „Când vorbeşti singur ai mereu dreptate”.Obraznicii se manifestă şi la multe emisiuni TV unde nişte doamne analfabete la capitolul istorie mint de îngheaţă apele. Un mare obraznic este şi ambasadorul unei mari puteri care se amestecă în treburile interne ale României cu toate ocaziile, dând sfaturi şi chiar ameninţând, ceea ce nu au îndrăznit nici ambasadorii Germaniei pe vremea lui Antonescu sau ai Uniunii Sovietice pe vremea lui Breşnev. Un mare obraznic este şi primul ministru maghiar pe care guvernul român dintr-o bună cuviinţă exagerată nu l-a declarat „persoană non grata” izgonindu-l peste hotare. Este timpul ca Ministerul de Externe să-şi reintre în atribuţiile sale nemaistând în poziţia de 45 de grade faţă de nicio putere, fie ea occidentală sau răsăriteană. Prin aceste manifestări obraznice foştii guvernanţi se autodemască pentru ca poporul român ăi cunoaşte, ştie cine sunt şi nu-i vor mai vota niciodată.
Gh. Rădulescu
