Puţini sunt cei care ştiu ce bogaţii ascunde judeţul Gorj. La câţiva kilometri de DN 67, drumul ce leagă Târgu-Jiu de Râmnicu-Vâlcea, se află Cheile Olteţului. Atunci când intri pe Cheile Olteţului, civilizaţia rămâne undeva în urmă, la porţile nevăzute care separă cele două lumi. Temperatura scade brusc cu aproape 10 grade Celsius, pentru că razele soarelui pătrund cu greu prin vegetaţia abundentă şi printre munţii care formează parcă un acoperiş. Iar cei doi munţi, Masivul Parâng şi cel al Căpăţâni sunt despărţiţi de râul Olteţ, cel care şi-a făcut loc printre ei, uneori, nedepăşind un metru. Aici se află şi Mănăstirea Polovragi dar şi peştera cu acelaşi nume, ambele unice în România.
La Chei şi la Peştera Polovragi se poate ajunge de pe DN 67, care leagă oraşul Râmnicu-Vâlcea de Târgu-Jiu. Comuna Polovragi se află chiar la graniţa dintre judeţele Vâlcea şi Gorj. După aproximativ doi kilometri, drumul se bifurcă: către Mănăstirea Polovragi, care se poate vedea cu uşurinţă în faţă, şi, în dreapta, către Cheile Olteţului şi Peştera Polovragi. Accesul se face pe un drum de macadam, care, în unele locuri, este cioplit în munte şi, de aceea, există senzaţia că blocul imens de piatră se prăvale peste tine. „Este superb aici. Am venit tocmai din Maramureş, ştiam despre Cheile Olteţului, însă nu credeam că este atât de frumos. E încărcat de spiritualitate”, a spus o turistă.
Mănăstirea Polovragi, unică în România
Mănăstirea Polovragi este unică în România datorită picturii de pe peretele exterior. Chiar dacă datează de mai bine de cinci secole, aceasta a fost întreţinută de-a lungul timpului iar anii care au trecut peste ea, nu se văd. Pentru că de o parte și de alta a intrării în pridvor se pot admira cele două reprezentări, iconografice, unice în România ale mănăstirilor românești închinate la Sfântul Munte Athos, Mănăstirea Polovragi este unică în ţară. Toate celelalte lăcaşe de cult au pictat scene din Rai sau Iad.
„Mănăstirea Polovragi are o vechime de 500 de ani, ctitori de început ai acestui lăcaș sunt Radu şi Pătru, fiii lui Danciul Zamona, menționați într-un hrisov emis la 18 ianuarie 1480 de voievodul Basarab cel Tânăr. Timp de peste un secol şi jumătate, documentele nu mai pomenesc nimic despre acest sfânt lăcaş, pentru ca în anul 1645, satul Polovragi să fie în stăpânirea lui Danciu Pârâianu, fiul lui Hamza. Danciu Pârâianu a zidit biserica pe vechile temelii, aşa cum se procedează frecvent în epocă, păstrând partea cea bună a acestora. După Danciu Pârâianu și înaintașii acestuia, Constantin Brâncoveanu poate fi socotit, al treilea ctitor al Mănăstirii Polovragi. Pictura bisericii este deosebit de valoroasă atât în ceea ce privește iconografia cât și execuția tehnică. Este unică în România tocmai datorită picturii de pe pereţii exteriori”, a declarat Maica Spiridona, ghidul Mănăstirii.
Mii de turişti în fiecare an
La doar câteva sute de metri de Mănăstire, încep Cheile Olteţului. Şi acestea sunt unice în Europa prin faptul că sunt cele mai înguste. Tot acolo găsim şi Peştera Polovragi care este situată la o altitudine de 670 m şi are o lungime de aproape zece kilometri, fiind una dintre cele mai lungi din România. O porţiune de 900 de metri este electrificată şi luminată. Chiar vis-a-vis de peşteră, se află locul cel mai frumos de pe Cheile Olteţului. Este locul unde munţii se „întâlnesc”. Nu poţi să vezi apa care curge printre ei de acolo, prăpastia fiind foarte mare. Pe cei 2 km, pe cât se întind Cheile Olteţului, găseşti peste 400 de soiuri de plante, unele foarte rare. La jumătatea drumului, ai impresia că munţii „se prăvălesc” peste tine. Tocmai asta îi face pe turişti să vină de câte ori au ocazia, să viziteze frumuseţile din Gorj.
Ana Maria Catalinoiu
