Nimeni nu poate nega că Istoria României moderne se împletește timp de aproape ¾ de veac cu istoria Partidului Național Liberal. PNL a fost încă de la înființarea sa, la 24 mai 1875, inițiatorul programelor politice care au înălțat România la o poziție europeană recunoscută de toate marile puteri ale vremi.
Doctrina liberală, încolțită în România într-un ogor socio-politic fertil, în a doua jumătate a secolul 19 și prima jumătate a sec 20 a fost marcată și aplicată, de liderii politici de atunci în frunte cu I.C. Brătianu. Datorită ideilor progresiste de modernizare a țării, erau numiți de adversarii politici ”roși”. Atât cucerirea independenței României, cât și făurirea României Mari în 1918, recunoscută la Paris și reconfirmată la Trianon. IC Brătianu a făcut între anii 1922 – 1926 marile reforme care au modernizat România.
Datorită cedării de către marile puteri a unei părți a Banatului, IC Brătianu părăsește conferința de pace. Au urmat I.G. Duca, un patriot lucid și ”cinstit de sărac” (la autopsie după asasinarea sa în gara Sinaia, avea lenjeria intimă peticită – și era Prim-Ministru al României), iar în 1937, (ultimul an de democrație) un Guvern condus de liberalul Gh. Tătărescu, care în 1946 ca Ministru de externe în guvernul Groza a condus delegația română la conf. de pace de la Paris dintre 29 iulie – 15 octombrie 1946, luptându-se pentru drepturile României. (ziarul ”Scânteia” îl critica pentru că a vorbit în franceză). A urmat întunericul bolșevic de 43 de ani când PNL dispare din istorie, liderii lui suferind temnița sau moartea I.C. Brătianu, și marele istoric Gh. Brătianu au murit în temniță).
Să fiu iertat dacă greșesc dar se pare că oficial PNL n-a fost desființat, doar PNȚ, însă în condițiile Partidului Unic nu mai putea funcționa.
Poate m-am referit prea mult la trecutul PNL, dar vorba lui Ciciero: ”Cine ar putea cu adevărat să nu cinstească un trecut ce a fost păstrat și transmis prin dovezile cele mai marețe”.
Și a venit 1989 când s-a reînființat PNL sub conducerea lui Radu Câmpeanu (actualmente președinte fondator). Orgoliile personale au făcut să apară multe partidulețe liberale, care sub conducerea actualului președinte de onoare, Ionescu Quintus în 1993 se regrupează în noul PNL. Au urmat mai multi președinți precum Valeriu Stoica(2001), Stolojan(2002), iar în 2004 Călin Popescu Tăriceanu urmat de Antonescu. După încercarea de a introduce pe actualul Președinte al țări Iohannis în guvernul Groza este confirmat șef al PNL propus de Ionescu Quintus.
Pe plan local, domnul Dan Ilie Morega, acest ”argint viu” a fost un bun conducător, organizația Gorj ocupând loc fruntaș pe țară. Morega a luptat împotriva ”bărbieririi pădurilor” și a fugii de capital din județ. Revenind la actualul PNL, prin ”altoirea”cu PDL și având ca fruntaș doi vice-președinți (Gorghiu și Blaga), PNL nu mai seamănă deloc cu partidul Brătienilor, care deși era Partid Liberal, totuși un procent însemnat din programul său era acordat întăririi ”păcii sociale” pe când acum doamna Gorghiu declara fățiș că partidul la care este vice-președinte, va lupta consecvent împotriva oricărei idei de stânga, ceea ce dovedește o judecată falsă, PSD neputând fiind scos din istorie de niște orgolioși vrămelnici aflați la cârma PNL-ului și că în România partidele politice trebuie să rămână rivale, dar nu DUȘMANE cum vrea Gorghiu.
Gh. RĂDULESCU
