În esență, identitatea etnică este un concept corespunzător unei realități evolutive, chiar dacă ea prezintă structuri și valori constante alături de structuri variabile. De aceea, păstrarea a ceva ce conține și structuri variabile este o acțiune relativă. De accea, eu cred ca un rol potrivit este să spunem, să scriem și să susținem în epoca contemporană, la începutul secolului XXI, respectarea specificului etnic. Se știe că dacă o cultură are un specific național profund, cu atât este mai universală sau intră mai ușor în universalitate.
Istoricul ieșean Alexandru Zub în cartea sa ,,Istorie și finalitate în căutarea identității” susține și meditează pentru relația și legătura dintre cultură-identitate națională. Această relație este posibilă și poate deveni obligatorie pentru Europa viitorului. Fără respectarea specificului național, fără respectarea specificului etnic al popoarelor care o compun, Europa viitorului, va fi mult mai săracă, din punct de vedere spiritual. Nici nu vreau să-mi închipui o Europă a viitorului uniformizată, amorfă, cu o politică culturală de tăvălug și confundată într-un cenușiu al identității!….Forța spirituală a acestui bătrân continent, Europa,constă și mai ales va consta, în unitatea diversității popoarelor care-l populează. Unitatea fără diversitate este monotonă!
Diversitatea fără unitate este haotică!
În nici un caz nu vreau o Europă a viitorului cultural, ce să se miște între monotonie culturală și haos cultural!..
În acestă idee, eu cer viitoarei Europe, ca și rromii noștri, ca și rromii europeni să fie beneficiarii acestui principiu generos: păstrarea identității etnice a rromilor, ce se va duce pe viitor la integrarea culturală și socială a rromilor în Europa secolului XXI.
Prof. Teodor Voicu
