Pe drumul fără capăt…

642

Ca un făcut, este a doua oară când, pe traseul către Tg-Jiu, venind dinspre Rm- Vâlcea, la volanul maşinii proprii, la gesturile insistente de…ia-mă nene, am oprit şi am luat, zilele trecute, o tânără despre care, în timpul dialogului am aflat că are 24 de ani. O fată frumuşică, îmbrăcată mai mult decât…modern, etalând cu mândrie, vorba controversatelor abecedare, două…mere. Şi ce… mere!! Başca alte zone scoase la vedere, fără teamă că ar putea fi generatoare de pretenţii, ca să nu zicem pofte, din partea unora cărora li se expun! Frumoasa creatură, apropiată ca vârstă de nepotul meu, în strădania de a fi parteneră de dialog, mi-a destăinuit că este studentă, la…a doua facultate ! Magna cum laude, mi-am zis în sine! Mai ales că, la nivelul la care a ajuns învăţământul în… Românica, nu mai pare a fi surpriză. Câţi absolvenţi, ca să nu le zicem neabsolvenţi de liceu, care au trecut pe lângă examenul de bac, ca torpilele, fără nici cea mai mică şansă de a-l promova, nu sunt absorbiţi de multiple facultăţi, lăudându-se cu titulatura de…studinte!!
Încet, încet, în fuga maşinii, am aflat că domnişoara, din prima facultate absolvise doar doi ani, după care, găsindu-şi…adevărata vocaţie, a devenit studenta celei de-a doua, renunţând la prima. Eeeei, acu să vezi tărăşenie! La cea de-a doua, aflându-se în anul doi, la una din facultăţile cuibărite de un oraş frumos, plin de istorie şi de…literatură, are toate şansele, după spusele ei nicicum după constatările mele, să devină cadru didactic, în domeniul…filologic ! Ptiu Satano, fă cumva să nu se-ntâmple!
Din…foarte interesanta noastră discuţie, am aflat că actuala studentă, n-a aflat încă, anul în care s-a născut Eminescu, nici unde şi…probabil, nici de ce! Când am întrebat-o dacă ştie care din marile valori naţionale s-a născut în anul 1850, la Ipoteşti, răspunsul m-a siderat. Sincer, îmi venea să opresc maşina şi să-i spun că…mersul pe jos, menţine piciorul frumos şi nu deranjează tembelismul! Ce mi-a răspuns? Simplu: Brâncuşi!!! N-a auzit, în timpul celor, -din spusele ei-, 15 ani de şcoală, nici de Aron Pumnul, nici de trupa lui Pascali din Iaşi, nici de “Lăcrămioarele învăţăceilor gimnazişti”. (La moartea prea-iubitului lor profesoriu Aron Pumnul, unde apare şi poezia La mormântul lui Aron Pumnul, semnată M. Eminoviciu, scrise de Mihai Eminescu, atunci când milosul profesor, a fost condus pe ultimul drum!!!) Ca să n-o mai lungesc, viitoarea absolventă, era…tămâie, indiferent despre ce am încercat să schimbăm impresii, discutând (eu…), numai despre oameni de geniu, din scriitorimea română! Scuza sau…spuza, doritei partenere de dialog, a fost ca de obicei, aruncată către cadrele didactice. Să fi avut, oare, ca liceană (ştiu dar mi-e jenă să spun şi unde a terminat 12 clase nu am întrebat-o dacă…bacul, cumva…), la catedra de Limba Română, pe cineva cu aceleaşi cunoştinţe ca ale sale? Mă-ndoiesc! Când am ajuns în Tg-Jiu, am lăsat-o unde şi-a exprimat dorinţa, răsuflând uşurat. A-ncercat să-mi ofere o bancnotă de 5 lei. I-am spus: păstrează-ţi banii şi cumpără-ţi o carte şi-un covrig, ştiind că…nici prin Târgul lui Brâncuşi, nu prea umblă câinii cu covrigi în coadă! Iar cartea, eventual, s-o folosească pe post de evantai! Vina, cu certitudine, îi aparţine în mică măsură, celei ce, cu emfază, s-a declarat studentă.
În urmă cu vreo doi, trei ani, scriam în paginile Gorjeanului, un articol intitulat PUPĂZA DIN…CLEI, în urma unui dialog cu un elev de-a X-a, de la un Colegiu târgujian, care mi-a răspuns că una din scrierile de mare importanţă, ale lui Mihai Eminescu, se numeşte…Pupăza din tei! L-am întrebat, socotindu-se printre elevii buni ai clasei!, cu ce medie a-ncheiat anul anterior, la Limba română. Cu 8,50, mi-a răspuns cu mândrie elevul! Ca să pun capăt discuţiei, mi-am mai permis o-ntrebare: la voi la şcoală…notele încep de la 8 în sus?? Nu cred că a-nţeles loaza sensul întrebării!
Îmi trece prin minte un vers, parafrazat, al lui Topârceanu: Câţi ca…ei?… Şi, parcă tind să-i dau dreptate şi lui nea Traian-marinelul, referitor la…ce scoate şcoala românească, de la o vreme…
Geo Filiş

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here