Anul acesta, Moş Crăciun vine mai repede la Parlament, vine cu cadouri mari şi frumoase pentru aleşii poporului. Parlamentarii i-au scris moşului din timp, iar moşul, pentru că o mare parte dintre membrii Legislativului au stat cuminţi în bănci tot timpul anului şi în anii trecuţi, fără să scoată o vorbă, îi va răsplăti cu pensii speciale, ba mai mult, să îi ajute în continuare pe iubiţii parlamentari, le-au pregătit cadouri importante şi aleşilor locali, indiferent de aportul lor la rezolvarea problemelor comunităţilor de care aparţin. Momentul adoptării unei asemenea legi a fost prost ales, în preajma sărbătorilor, când o mare parte dintre români se gândesc cum să asigure familiei o masă, nu bogată, doar tradiţională. Sau avem în faţă o nouă dovadă de aroganţă a reprezentanţilor noştri, nemulţumiţi de salarii şi inclusiv de vechile pensii, calculate la salariile respective. Comunicarea defectuoasă dintre Parlament şi populaţie, precum şi numărul mare de aleşi, condamnaţi sau în curs de cercetare, a determinat asocierea de către opinia publică a Legislativului cu Corupţia, de aceea, tot ce vine de la Parlament chiar lucrurile bune, este privit cu suspiciune. Mai puţini parlamentari, mult mai puţini, competenţi şi dedicaţi, ar putea avea salarii mult mai mari şi nimeni nu ar privi cu ochi răi o astfel de situaţie. Pensii speciale, pentru oameni speciali, asta înţelegem în urma adoptării în Parlament a legii care reglementează ultima aroganţă de sfârşit de an a aleşilor poporului. Dar, oare, în societatea românească ar mai putea încăpea şi alţi oameni speciali? Chirurgul eminent, care înfruntă zilnic moartea şi de cele mai multe ori iese învingător, ar putea fi încadrat în această categorie? Profesorul modest care pregăteşte elevi străluciţi care aduc, an de an, premii de la concursurile internaţionale, este o persoană specială? Sau pompierul care se aruncă în flăcări pentru a salva vieţi omeneşti? Ei bine, nu. Nici unul dintre aceştia nu este considerat special, fiecare primeşte un salariu pentru cât munceşte, nimic mai mult, iar după încheierea activităţii, o pensie în funcţie de contribuţia adusă de-a lungul anilor de muncă, la fel cu ceilalţi români. Trecând peste accesele de neruşinare ale domnilor aleşi, nu putem să omitem o ştire care ne bucură, nu atât în calitate de alegători cât în calitate de gorjeni. Fostul Premier Victor Ponta, senator de Gorj, după ce a ales să depună mandatul Guvernului său şi să se liniştească după o perioadă în care a fost hăituit în mod constant de un preşedinte cel puţin incorect şi de acoliţii acestuia, şi-a făcut reapariţia în viaţa publică, la o întâlnire cu foştii şi probabil actualii săi colaboratori. La discuţii nu au fost invitaţi cei care au lăsat opiniei publice impresia de personaje neserioase, oportunişti şi chiar trădători. Senatorul Victor Ponta, în mod sigur, face o evaluare de moment a părţii din P.S.D. rămase loiale unei cauze şi unui program de la care au încercat să nu se abată. Programul d-lui Victor Ponta include şi vizita de la Gorj, unde forţele formaţiunii politice din care face parte, trebuie evaluate şi reîmprospătate. O parte a analiştilor politici prevede, în maxim un an, o revenire spectaculoasă a senatorului de Gorj în viaţa politică şi socială a României. Şi dacă tot vin sărbătorile, ar trebui să le urăm câte ceva parlamentarilor, dar nu o facem, o fac ei singuri, aşa cum au făcut şi cu pensiile speciale.
A.Pop
