În ultimele săptămâni, s-a vorbit despre o situaţie fără precedent în ceea ce priveşte situaţia economică a unităţilor miniere din bazinul carbonifer al Văii Motrului.
Minerii de subteran au fost trimişi acasă, în şomaj tehnic, prin calculări şi interpretări ale unei ordonanţe de urgenţă şi nu se ştie dacă minerii din carierele Lupoaia şi Roşiuţa vor avea şansa să rămână la serviciu până la începutul lunii decembrie, când li se oferă şi lor tratamentul şomajului tehnic.
Mina Lupoaia şi mina Ploştina, de fapt abatajele deschise în treapta carierei Roşiuţa de Vasile Râbu, pe atunci director general al EMS Motru, vor mai produce cărbune cu o putere calorică mai mare decât a cărbunelui de carieră, până în anul 2012. Surse din interiorul SNLO spun că acest gen de minerit îşi va da obştescul sfârşit în decembrie 2011.
Cariera Lupoaia va mai produce câte 3.200.000 de tone până în 2012, urmând ca în 2020 să producă 2.700.000 de tone, iar Cariera Roşiuţa să înceapă salturile de producţie de la 3.000.000 de tone în 2011-2012 şi să ajungă la 4.100.000 de tone în 2020.
Unii dintre foştii specialişti, acum pensionari, spun că rezervele de lignit ale carierei Lupoaia ar fi suficiente pentru 35 de ani de exploatare, în ritmul actual, iar despre rezervele de la Roşiuţa că sunt ipotetice în ciuda eforturilor pecuniare făcute de către SNLO în direcţia cumpărării terenurilor şi extinderii suprafeţei de descopertă şi de haldare.
Cărbune scump
Valoarea şi preţul ridicat al cărbunelui conduc la creşterea producţiei pe stoc. Într-un document semnat de Daniel Burlan, Dafinoiu Mihai şi Olaru Daniel, toţi trei conducători ai SNLO, proveniţi din zona bazinului Văii Motrului şi navetişti zilnici peste Bujorăscu, scrie negru pe alb că preţul de livrare preliminat al cărbunelui pentru anul 2010 este de 31,21 lei pe gigacalorie. Nu se ştie dacă acest cărbune, a cărui putere calorică se deteriorează prin depozitarea lui în stocuri descoperite, supus intemperiilor naturale sau auto-aprinderii va fi la fel de atrăgător pentru partenerii tradiţionali în raport cu cărbunele din microcarierele private, care este deja mai ieftin şi mai proaspăt. N-am înţeles de ce a fost nevoie de o întrerupere de contract între SNLO şi SC UATAA Motru, atâta vreme cât cărbunele de la Lupoaia şi Roşiuţa, extras din belşug, i-a obligat pe angajaţii acestor două unităţi să-şi ia o vacanţă nemeritată şi cu pierderi la bugetul de stat. Cititorii îşi pot aminti că anul trecut, în Bazinul Carbonifer al Văii Motrului s-a vorbit despre o pierdere de 2.500.000 de tone de cărbune, din stocul Carierei Lupoaia, după un an de zile s-a constatat că pierderea n-a existat niciodată că în timp ce oamenii acuzaţi de existenţa ei au fost trimişi în judecată şi sancţionaţi administrativ.
Soluţii de privatizare
Există mai multe soluţii de privatizare ale managementului exploatării cărbunelui, toate vizând modificări în structura administraţiei, însă deocamdată organizările sindicale se opun acestor proiecte care ar însemna noi reduceri de personal, însă despre acest fenomen nimeni nu vorbeşte nimic decât în întâlniri de taină de unde nu se ştie câte soluţii au viitor. Tocmai de aceea, din cei peste 8000 de angajaţi din aceste momente se estimează ca în 2020 să mai rămână 5877 angajaţi din care doar 590 să fie femei.
Vom reveni cu amănunte!
Constantin Bunilă
