Denumire ştiinţifică: Vitis vinifera.
Prezentare. Arbust târâtor şi agăţător. Viţa de vie este unul dintre cei mai populari arbuşti şi este, se pare, printre cele mai vechi plante cultivate de om. Ea este din familia vitaceelor şi se remarcă prin lungimea impresionantă a ramurilor sale, ajungând până la 20 de metri. Viţa de vie are o rădăcină foarte puternică, iar tulpina, adică butucul viţei de vie are o consistenţă, grosime remarcabilă şi multe noduri. Ramurile viţei de vie sunt destul de subţiri în comparaţie cu butucul, lemnificate şi flexibile, târâtoare ori agăţătoare. Frunzele viţei de vie au o formă de inimă, rareori fiind lobate. Ea înfloreşte primăvara, iar inflorescenţele sunt sub formă de racem, având de obicei o culoare galben-verzuie. Fructele nu sunt altceva decât bobiţe (bace), dispuse în struguri. Partea strict medicinală a viţei de vie nu sunt, totuşi strugurii, deşi şi aceştia au, conform celor mai noi descoperiri, proprietăţi medicinale excepţionale, îndeosebi seminţele – vinul însuşi fiind considerat, de multă vreme dacă e consumat în cantităţi moderate aliment şi medicament.
Valoare medicinală au frunzele viţei de vie, din care se prepară mai multe feluri de infuzie, decoct, ceaiuri medicinale în amestec cu alte plante. La ţară, când viţa de vie este tăiată primăvara, se obişnuieşte ca seva să fie păstrată în sticluţe curate şi picurată în ochi, pe care-i curăţă şi tratează de conjunctivită.
Substanţele active importante: zaharoză, dextroză, vitamina C, tanin, inositol, compuşi polifenolioci, în special flavonoide. Taninuri de natură catehică.
Farmacologie. Acţiunea biologică şi utilizările clinice ale preparatelor obţinute din frunzele de viţă de vie de culoare roşietică, descrise în literatura de specialitate recentă, s-ar putea rezuma la următoarele: acţiune de protecţie a vaselor capilare şi acţiune în insuficienţa venoasă a arterelor inferioare. Administrarea produselor fitoterapeutice extrase din viţă de vie reactivează microcirculaţia locală, ameliorează fluxul venos şi uşurează îndepărtarea lichidelor interstiţiale, reducând astfel edemele.
Întrebuinţări şi recomandări. În insuficienţa venoasă cronică şi în fragilitatea capilarelor. Preparatele din frunza viţei de vie sunt un agent de regularizare şi reechilibrare a circulaţiei sanguine, atât la nivel central cât şi periferic. În acelaşi timp, aceste preparate au proprietăţi astringente şi diuretice. De asemenea, flebita este o afecţiune în care preparatele din frunze de viţă de vie sunt recomandate de foarte mult vreme, accentul fiind pus pe tratarea urmărilor acestei boli. Preparatele se mai folosesc cu succes şi în tratamentele împotriva hemoroizilor şi a varicelor, precum şi în tulburări de menopauză.
Folosite adesea în alimentaţia curentă, cum ar fi de pildă sărmăluţele în viţă de vie, frunzele de viţă de vie sunt şi agenţi cu efecte medicinale dintre cele mai favorabile.
Mod de preparare şi administrare. 258 miligrame de concentrat total (conţinând 1% mg aminoacizi); 4 capsule pe zi.
Contraindicaţii nu are.
ION PREDOŞANU
