Prezentare. Este o plantă de cultură bianuală aromatică şi aparţine familiei umbeliferelor. Nu toţi specialiştii o consideră şi plantă medicinală, cu toate că are efecte terapeutice destul de importante. Are o rădăcină pivotantă, consistent, uteri îngroşată, lungă până la 30 cm. Există pătrunjel pentru frunze şi pătrunjel bun pentru rădăcina lui, la fel ca şi în cazul ţelinei. Ambele plante fiind folosite la mâncăruri. Frunzele sunt penat-sectate, cărnoase şi onctuoase, peţiolate.
Pătrunjelul înfloreşte pe timpul întregii veri a celui de-al doilea an de vegetaţie. Inflorescenţa este ca o umbrelă. Fiind o plantă cultivată, pătrunjelul se poate sălbăticii asemenea mărarului. Pentru uz medicinal, ca şi pentru alimentaţie, se recoltează frunzele şi rădăcinile. Se folosesc şi seminţele.
Substanţele active importante sunt: vitaminele A, B, C (pătrunjelul este foarte bogat în vitamina C), săruri minerale, ulei esenţial.
Întrebuinţări. Pătrunjelul are efecte hipotensive, excitante şi revigorante.
Aparent banalul pătrunjel reglează activitatea ficatului, fiind indicat în astenie, tulburări de nutriţie, anxietate, infecţii, reumatism, gută, având influenţă benefică şi în funcţionarea tractului gastro-intestinal şi a căilor respiratorii. Efecte notabile are pătrunjelul şi asupra purităţii sângelui, fiind un detoxifiant puternic şi activ, un depurativ eficient şi la îndemâna oricui.
Mod de întrebuinţare. Pe lângă gustul apreciat al mâncărurilor la care este folosit, pătrunjelul poate fi materia primă pentru ceaiuri. Se prepară ca infuzie, dintr-o linguriţă de pătrunjel – verde sau uscat la umbră – la o cană de 200-250 ml de apă fiartă şi clocotită. Pentru purificarea sângelui se bea o cană de ceai călduţ de pătrunjel înaintea fiecărei mese principale, cu 30 de minute, pe o perioadă de minimum 6-8 săptămâni.
ION PREDOŞANU
