Omul este creatorul semnelor; modelul uman este recunoscut în alcătuirea oricărui simbol, chiar aparţinând lumii astrale, întreaga omenire foloseşte limbajul special al semnelor, sistemul simbolurilor funcţionează ca semn simbolic actualizat sau sistem de simboluri latente, în lumea formelor simbolice unitatea simbolică impune gândire şi simetrie, populaţiile arhaice îşi proiectează “eul“ în forme variate’ simbolice cristalizate prin gândire şi imaginaţie. Activ şi dinamic simbolul indică pluridimensionalitatea şi bipolaritatea semnificaţiei. Calitatea de model dualist a simbolului, prin transncedere, poartă o tensiune internă capabilă să fascineze intelectul şi emotivitatea.
Numele nu se limitează la funcţia denotativă, ci impune întotdeauna ceva despre lucrul denumit, îi dezvăluie atât laturile vizibile pentru toţi, cât şi însuşirile ascunse privirii profane superficiale, într-un sistem de forme simbolice aflăm semnul numismatic, ex libris, emblema, stema, marca, eticheta toate fiind creaţii ale comunicării rapide între oameni. Formele geometrice (cerc, pătrat, triunghi, romb) numerele sau literele poartă urme ale umanizării în structura lor abstractă, impersonală.
Tradiţia geometrică-magică a figurilor plane ascunde sub imaginea lor elemente ale infinitului şi iraţionalului.
Semnele şi simbolurile au fost folosite dintotdeauna ca nişte unelte pentru risipirea întunericului. Semnele vizează lumea spiritului, inteligenţei, cunoaşterii şi ordinii.
Florin HUTIUM
