Cotroceneanul BĂSELU le are cu ignoranţa, grobianismul şi hă-hă-itul fără pricină. Fiinţa acestui ignorant se încrucişează cu prostia şi Goldn Blitz, cu ridicolul şi gulaşul, cu nimicnicia şi minciuna sfruntată.
Trufia, ignoranţa şi prostia lui poartă în sine sămânţa ruinei, foamei şi sărăciei. Vorbele înţelepte rostite de Octavian Goga îl definesc pe caraghiosul BĂSE: ”Proştii nu ştiu să râdă, nici să plângă, când râd îţi arată dinţii, când plâng urlă. De aceea adesea lacrimile lor trezesc de obicei zâmbete, râsul lor oftări de durere.”
Este nimerit ca acum, la început de an, să zăbovim cu detaşare, bună credinţă şi umor atât la partea plină, cât şi partea goală a paharului mai mereu umplut de Zeus cel fără pereche cu neghiobii şi descreierate demolări.
Vorbind de politică, de înţelepciune şi de evenimentele care au însoţit anul 2012, să încercăm să ne desprindem de ele ”iertând” necazurile, bucurându-ne de izbânzi şi sperând la ceva mai bun, îmbrăţişând convingerea lui D.Bolintineanu că: ”Lumea are trebuinţă de speranţă ca de lumină.” A fost un an încărcat cu evenimente de superioară importanţă pentru ţară şi poporul ei: alegeri locale; referendumul pentru demiterea despotului vaporean reuşit prin votul ”pentru” a 74 milioane de români, dar eşuat prin manevrele ”fraţilor politici” ai ineptului Zeus şi PDL din Uniunea Europeană; Victoria parlamentară de proporţii inhibante a USL; reinstalarea lui Victor Ponta ca prim-ministru; pactul dintre acesta şi guvernatorul BĂSELU.
Evenimentul cel mai evident şi cu subliniate reverberaţii dincolo de detalii conjuncturale şi aparenta victorie a arogantului matroz, rămas în jilţul de la Cotroceni, îl reprezintă ieşirea acestui sminti – la modul practice – din viaţa politică instituţională a României, indiferent dacă-şi va duce sau nu mandatul până în anul 2013. ştim, prea bine, că rămânerea dictatorului la Cotroceni, în pofida voinţei celor 7,4 milioane de alegători, adică mult mai mulţi decât cei care l-au votat la ultimul scrutin prezidenţial, a fost prezentată de vuvuzelele din presa ”cotrocenistă” drept cea mai mare victorie a celui mai definit antiromân al anului – ori din 2004 încoace-, ca efect abject al urmărilor ”victoriei”.
Să ne amintim că prin anul 2004 o sumedenie de ”intelectuali”, de ”europenişti”, de anticomunişti care mâncau democraţie cu lingura mare, ne pregăteau pentru marea reuşită, super-democratică, a Alianţei DA (PNL+PD), ce îl avea diriguitor pe auto-încornoratul campion al democraţiei, social-democratul, pe atunci, Traian Băsescu, cel mai veritabil social-democrat, cel mai autentic reprezentant al ”stângii”. În fapt un real tiran, care a pus România la dispoziţia altora. Un publicist făcea un facil joc de cuvinte (plagiind-o pe Nuţa din Pleşcoi), vorbindu-ne despre BĂSELU ca despre un nou Traian, destinat, ba chiar sorcovit de pronie să cucerească Dacia şi să făurească un nou stat (şi un nou popor?). (În timp ce încăleca, la vedere, calul, număra slipurile scafandrilor, croşeta târlici şi dădea cu mopul, Nuţa din Pleşcoi clocea în fundul creierului această tâmpă idee pe care cu grabă a aruncat-o în eter. Această stupidă ”băsesciană” anunţa cu ostentaţie că noi suntem urmaşii lui Traian…Băsescu). Mai ”profund”, însă, un scriitor lingău vorbea despre matroz, tot encomiastic, ca despre Alexandru cel Mare, Macoden, care aflat în fruntea statului va tăia nodul Gordian cu sabia forţei sale biruitoare. Şi toate astea pe fondul unei paroxistice propaganda justiţiare, în care diverşi flaşnetari şi vântură ţară din felurite ”societăţi civile”, dar chiar şi BĂSELU, ne propuneau ca model, pentru viitorul preşedinte ”democratic”, metodele lui Vlad Ţepeş. Acest justiţiar era susţinut, desigur, de ”boierii minţii”, ca reprezentanţii carierişti ai democraţiei…
Dacă facem suma ”calităţilor” lui BĂSELU invocate de lingăii săi (şi de el însuşi: ”cu mâna mea îi execut!”), vom constata că drumul spre democraţie ne este deschis de un oarecare care ar fi avut ca model personalităţi antice imperiale ori tirani dispuşi la abominabile atrocităţi, din vremea feudalismului. (De altfel, înşişi ”boierii minţii” care-l proptesc pe despot se autodefineau ca reprezentanţii unei orânduiri sociale apuse, feudală, şi nicidecum ai unei structuri statale democratice, parlamentare.) Prin urmare: un preşedinte autocrat, tiranic până la cruzimea scelerată, ar fi urmat să ne irizeze calea spre democraţie de tip occidental!..”I-am ciuruit !”- se fălea atrocele guvernator, care a izbutit să arunce România în hăul sărăciei şi mizeriei.
Acum, la începutul anului 2013, după ”victoria” care-l plasează într-un ziar ”cotroenist”, drept cel mai înţelept politician al anului, Zeus-BĂSE începe, după hă-hă-ituri schizoide, să fie părăsit de slugarnicii săi. Unul a renunţat să mai publice în ziarul în care la slujit pe ”Alexandru cel Mare”. Alţii – Cezar şi Cristi Preda, Sever Voinescu, Andreea Pora şi milţi alţi obedienţi – nu ştiu cum ”s-o mai dea la-ntors”, nu mai au blidul de lins. Dar cel mai fermecător este cel pe care propriul ziar îl consideră ”analistul politic al anului” şi despre a cărui deontologie mi-e scârbă să vorbesc. Nu de mult acesta zicea că BĂSE a eşuat pentru că a gândit reforme de superioară valoare şi utilitate pentru români, dar a făcut o mare greşeală: i-a considerat pe români nemţi, capabili să urmeze disciplinaţi drumul reformelor. Imaginaţi-vi-l pe acesta nu ca pe un ferbent client de la Golden Blitz ori de la cheful prelungit până dimineaţa, după care, în văzul lumii, se urcă beat la volan, ci ca pe un sobru prinţ german, care-şi conduce principatul cu rigoare. Să vi-l imaginaţi nu tropotind cu florăresele la ”Cireşica” ori la serbare, cu purcei la tavă, a lui Bercea Mondialul, alături de soaţa sa, dăruită cu un colan de aur, ci delectându-se spiritualizat şi protocolar la un concert de W.A.Mozart ori savurând cu nesaţ ”Laokoon-ul” lui G.E.Lessing. să vi-l închipuiţi, deci, pe vaporeanul, care se lăuda cu frecventarea bordelurilor marinăreşti, în chip de principe luminat, vreun Wilhelm gândind în de/die/das cum să creeze din România o Prusie a secolului XXI, un pisc al democraţiei euroatlantice! Hă-hă-hă!… În fap hă-hă-ilă guvernatorul este dispreţuit de români pentru că este un aventurier, o lichea, un dictator diabolic.
Este păgubos faptul că lingăii fabulează despre calităţile ieşite din comun (de cultură, înţelepciune, educaţie, tact şi diplomaţie) ale marinarului de la Cotroceni. Este foarte grav că, din sintagmă-definiţie ”analistul politic al anului”, s-ar putea concluziona că nu Traian Băsescu este de pus la zid şi condamnat pentru aceşti catastrofali ultimi ani, ci poporul român, pentru că nu este ”neamţ”, capabil să-l urmeze pe acest ignorant smintit. Păi, şi Adolf Hitler-Schiklgruber s-a plâns de poporul ”său” deşi era ”neamţ”… Ştim, cu toţii, că atunci când nu i-a mers ca primar general al Capitalei, Tr.Băsescu a cerut un nou consiliu general! Acum vrea, probabil, să i se dea alt popor?! Este cert, totuşi, că guvernatorul BĂSELU este un incompetent ce poartă în suflet şi acţiune morbul disperării, al deznădejdii şi suferinţei.
Prof. univ. dr. Grigore Drondoe
