Am scăpat, ori ba, de aceşti siniştri scăpătaţi mintal, însoţitori ai vaporeanului întru sărăcirea, înfometarea şi batjocorirea şcolii şi sănătăţii poporului român. Sub greutatea buletinelor de vot au devenit ”second hand” mincinoşii, obedienţii, neruşinaţii, să le zicem politicieni, duşi de căpăstru, la pieire de Zeus-BĂSE, individual, care împreună cu camarila slugarnică, a distrus economic, intelectual şi moral această ţară, tiranul care a demolat şi închis instituţii de învăţământ şi spitale, economia naţională şi vrerea românilor de progres şi prosperitate.
Băsescu, PDL şi Curtea Constituţională au dat gir şi ”clonat” ghemul neguros al parlamentarilor ”second hand”, bălmăjiţi puşi la stâlpul infamiei, lătrăi, linguşitori şi ridicoli, imbecili şi fanfaroni care au întinat şi tulburat valori şi virtuţi perene precum adevărul, cinstea, bunătatea, omenia, smerenia de sine, mărinimia, speranţa – urne de aur, niciodată perisabile, pe calea devenirii noastre în bine, progres şi civilizaţie. Lipsiţii de onoare şi credibilitate: V.Blaga, C. Preda, MRU, Nuţa din Pleşcoi, R. Anastase, M. Neamţu, Boureanu, Voinescu şi zeci de astfel de imbecili măsluitori, farisei şi puşcăriabili nu trebuie uitaţi. Aceste gorile borfaşe ne-au demolat ca ţară cu economie şi industrie dezvoltată, ne-au condamnat la foame şi analfabetism, au furat fără ruşine, parlamentarii ”second hand” sunt greblături impardonabile, resturi tolerate.
Ne-am lovit de două atitudini după alegerile parlamentare desfăşurate în ziua de 9 decembrie a anului 2012. Prima – de luat în atenţie creşterea numărului de parlamentari, până la 588 – mulţi dintre ei ”second hand”. Gâlceava şi datul din coate este cu atât mai impardonabil, cu cât principalii profitori au fost gealaţii PDL/ARD-exact acei candidaţi care nu au izbutit să ocupe niciun loc de parlamentar cu 50 %+ un vot (cu excepţia unuia singur, în Republica Moldova). Şi scandalul este cu atât mai subliniat cu cât numărul oficial de votanţi este, evident, prea mare faţă de numărul real al populaţiei stabile, cu drept de vot, din România. (Despre votul ”diasporei”, care plăteşte impozite în alte ţări şi se supune legilor acestora, dar îşi vâră nasul în bugetul României şi legile României am scris şi, cu siguranţă, am să mai scriu. Despre numărul real al populaţiei ţării noastre şi numărul celor cu cetăţenie se va putea vorbi cu competenţă, întemeindu-ne pe cifre, ceva mai târziu, probabil în anul 2013, când vor fi date spre ştire rezultatele exacte ale recensământului din octombrie 2011.)
Este neîndoios justificată reacţia românilor la acest rezultat al votului din 9 decembrie 2012?! După opinia mea, nu. Cantonăm permanent în aceeaşi stupidă situaţie: când este vorba de a vota cu mintea limpede pentru el şi pentru ţara lui, românul bizar ori bate câmpii, ori stă deoparte, cu gândul la pică pară mălăeaţă…Când Zeus-BĂSE, această diabolică povară pe spinarea românilor, a propus ”înnoirea” şi ”întinerirea” clasei politice, prin abandonarea votului de partid pe liste şi înlocuirea lui cu aşa-zisul vot uninominal – cât mai ”pur” şi cu un singur tur de scrutin – , a existat un superficial curent de aprobare mult peste media populaţiei. Populaţie care n-a priceput în ce capcană este împinsă de vicleanul vaporean. Când USL a dorit modificarea legii, PDL, apoi Curtea Constituţională – prin cele cinci obiele ale guvernatorului Zeus – s-au opus, susţinând exact sistemul care i-a greblat în zona ”second hand”. Asta, pentru că diabolicul matroz ştia că PDL şi racolaţii lui prin făgăduinţe deşarte, nu prea au şanse să prindă, pe bune, locuri în Parlament. Pe de o parte, perfidul Zeus trăncănea despre 300 de parlamentari, iar pe de alta pleda cu josnică plăcere pentru sistemul de vot care să asigure locuri pentru partidul său. Am convingerea că i-a consultat asiduu pe Monica Macovei, Nuţa din Pleşcoi, Baconski, Neamţu, A. Papahagi, dar şi pe superintelectuala EBA pentru a se încălţa cu atâtea ”succesuri” nimicitoare. După atâţia ani în care i-a minţit ca un drogat pe români, aceştia l-au aprobat, tocmai de aceea nu trebuie să ne mire, dacă analizăm lucid disponibilitatea alegătorilor actuali de a pricepe mecanismele şi dedesubturile democraţiei parlamentare. Dovada de netăgăduit poate fi decupată din faptul că mulţi alegători îi desconsideră pe politicienii ”traseişti”, dar se fac că nu văd existenţa unei mase, greu de comensurat, de electorat ”traseist” – peste 50 %, conform participării la vot în decembrie 2012 – care fie nu ştie cu cine votează (adică nu ştie care ce-i ”dă”, cu ce cade la învoială domnul aventurier – flaşnetă DD al PP – oribilă pocitanie), fie îşi schimbă opiniile ca izmenele.
Sunt convins că votul pe liste de partid şi în două tururi de scrutin pentru funcţiile unicat (primar, preşedinte al consiliului judeţean), de această dată, nu pot decât să mă declar super-mulţumit de aceste rezultate: aceşti parlamentari au fost aleşi legal, conform totalului procentelor de la nivelul întregii ţări (a fost satisfăcut şi guvernatorul – mazetă şi A. Zăgrean şi A. Cojocaru, dar şi H.M.Barosso, H.Van Rompuy, Viviane Reding şi toţi opozanţii). Se impune aici o precizare: principiul redistribuirii are un ”sâmbure” raţional, în anumite condiţii se impune cu necesitate. Trebuie să fie reprezentate, în fotolii, pe cât posibil, toate opţiunile şi toţi farsorii, pentru a vedea ce le fată mintea. Pe de altă parte, redistribuirea naţională îşi are şi ea rostul ei: de această dată în ecuaţie n-a fost vorba despre desemnarea unor consilieri locali ori judeţeni, ci de Parlamentul României. Nu e bine şi nici rentabil aşa?! Dar cine i-a obligat pe compatrioţii noştri să-i dea gir, să-l aleagă de două ori preşedinte pe vaporeanul-mazetă, pe măsluitorul care a manevrat această lege? Zeus-mazetă s-a prevalat mereu de faptul că el a fost ales de români. Nimerit ar fi să se spele pe cap cu el cei care au ales această pacoste-numai că răul pe care sinistrul matroz îl face zi de zi se repercutează asupra tuturor. În viaţa cotidiană este mereu rostit truismul: buni sau răi, aceştia sunt ”aleşii neamului”…şi neamurilor, clanurilor, naşilor, finilor de partid şi de stat, cârdăşiilor de frauduloase interese din România.
Chiar mai mult: judecătorii lui Zeus-BĂSE, de la Curtea Constituţională, preşuri urât mirositoare, n-au vrut să observe (sau sunt cu adevărat incompetenţi) că jocul cu procentele voturilor intră în dezacord cu cifra absolută a reprezentării în Parlament. Persuasiv vorbind, se adună, evident, grâul cu tăciunele, încălcându-se astfel un principiul constituţional – acela al reprezentării populaţiei în Forul Legislativ Suprem conform numărului de locuitori (un parlamentar la atâtea zeci de mii), ştim, prea bine, că şi în cazul reprezentării minorităţilor naţionale, altele decât cea maghiară, este nesocotit acest principiu ce se vrea imperativ.
Lesne de observat, de atâţia ani, refuzul de a gândi o reprezentare în parlament pe criterii exclusiv politice – fără a le amesteca cu cele etnice ne-a jucat feste ilariante, ba chiar straşnice. Sunt sigur că viitoarea Constituţie va trebui să clarifice, printre altele, că România este o republică parlamentară (nu semiprezidenţială, nu prezidenţială şi nici ”sferto”-prezidenţială), bazată pe partide politice şi nu pe alt soi de farafastâcuri conjuncturale şi de pe afară blagoslovite.
Cealaltă reacţie vehementă a fost împotriva intenţiei confuz-exprimate şi euforic gândite de premierul Victor Ponta, dar în calitatea sa de preşedinte al PSD şi copreşedinte al USL – de a colabora cu UDMR. Prudenţa este justificată, de aceea orice exprimare în acest sens necesită mai multe conexiuni politico-pragmatice. Poate fi lesne decelată o grabă, o imprudenţă, posibil din dorinţa de a ”da semnale” şi de a fi pe placul cuiva – în ţară, în afară… Din fragedă pruncie ştim că… graba strică treaba! Graba şi absenţa chibzuinţei obiective au dus acolo că avem un Parlament ”obez” ce poartă un morman de greblătură ”second hand”.
Prof. univ. dr. Grigore Drondoe
