Politic

Respectul pentru justiţie, dar şi îndatoririle acesteia pentru apărarea adevărului sunt obligatorii într-un stat de drept

22 ianuarie 2014, 00:05 | 0 comentarii  |  1.273 vizualizari
justitie

După 9 ani  de cercetări  şi procese pe la DNA şi tribunale, Adrian Năstase  a fost condamnat pentru a doua oară, sentinţa  fiind  dată  pentru fapte de corupţie. Evident,  se pot pune şi unele întrebări, de altfel fireşti,  dacă ar fi fost găsit  vinovat  de către prea-cinstiţii  procurori şi judecători, de ce le-a  trebuit  atâta amar de vreme, pentru pronunţare?

Pe de altă parte, dacă confirmarea  de la CEDO  în urma  unui recurs ce va fi în favoarea  fostului  prim ministru, atunci cine va plăti pentru  condamnarea acestuia dar şi pentru încălcarea  demnităţii sale umane ce avea să-i afecteze  vizibil  şi starea de sănătate? Şi nu sunt  puţini  cei care cred că la baza condamnării  lui Năstase, întregul proces  derulat  în defavoarea  acestuia a avut şi un caracter politic, de răzbunare. Desigur,  timpul le va rezolva pe toate,  şi fără nici un fel de îndoială, cei ce au dirijat toată această campanie  politico-juridică  anti Adrian Năstase, aşa cum par a se îndrepta şi căile  de apărare, adevăraţii  vinovaţi vor răspunde, fiecare  la momentul potrivit, conturându-se  ideea că cercetarea penală a urmat  firul  unui joc politic  murdar. Numai  că până atunci, iată  că  sunt puşi  sub acuzare şi condamnare, de-a valma, oameni vinovaţi  şi nevinovaţi  de vreme ce la  vârfurile justiţiei  din România  se poartă party-pris-ul politic,  ca armă juridică  pentru lovirea şi anihilarea adversarilor  regimului Băsescu. Altfel,  nimeni nu contestă o hotărâre  judecătorească bazată pe  adevăr  şi fapte  indiscutabil probate  în instanţă,  iar dacă  Adrian Năstase  a fost găsit vinovat e bine  să plătească cu privarea de libertate  dar şi  pecuniar. Şi la fel ca el,  toţi cei ce încalcă  legea, comiţând  infracţiuni  penale şi în primul rând,  acte de corupţie.
Numai că, bunăoară, în timpul regimului Băsescu, în special a guvernărilor  portocalii Boc – MRU  au fost făcute  atâtea abuzuri, ilegalităţi  şi acte de corupţie  de mare anvergură  ce aveau să  păgubească  statul român cu miliarde  de euro, conform  verificările  Curţii de Conturi  şi a Corpului de Control  al actualului executiv, dar se vede treaba că  nimeni  nu plăteşte  cu vârf şi îndesat. De ce? Pentru că la DNA  zac  o mulţime de sesizări şi plângeri penale, inclusiv în privinţa  unor fraude din fondurile  europene, deoarece cei obligaţi  s-o facă nu pun în mişcare  dosarele  penale, altfel spus  nici că se sinchisesc  să cerceteze  pe cei ce se fac  vinovaţi. Şi pentru a vedea reaua  – intenţie, DNA-ul  scoate dosarele  pentru cercetare penală doar dintr-un singur „joben” şi destul  de rar din cel de-al doilea, în vreme ce la  Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în acelaşi caz  Năstase, şi la al doilea  dosar  trimis  în judecată, în locul unei alegeri aleatorii, aveau să fie invitaţi aceiaşi  judecători  ce au participat  şi la judecarea primului dosar. Or, ce se întâmplă la DNA, CSM, ICCJ, DIICOT, ANI, este  de-a dreptul înspăimântător când însuşi preşedintele Băsescu ne spune că la cureaua lui sunt  cheile justiţiei  sau, altfel spus,  ameninţă  şi controlează tot, mai ales la vârful  instituţiilor de forţă ale statului, colportând minciuna, manipularea şi dezbinarea, având  cu prioritate  în primul rând distrugerea  adversarilor politici.
S-a ajuns  până acolo încât condamnările să nu se bazeze  pe veridicitatea  faptelor, ci pe „imoralităţi” şi probe inventate, iar cât despre imparţialitate, am putea spune  că predomină ridicolul în adoptarea  unor hotărâri judecătoreşti, lăsând în afara lor  acoliţii, adică exact ce este mai pernicios pentru România. În plus, atât în interior cât şi în afară  macină zilnic  propaganda portocalie, căutând să  inoculeze „prostimii” ideea despre aşa-zisa  independenţă  a Justiţiei când de fapt, se perseverează  în a se folosi  metodele  tipic comuniste, de persecutare a adversarilor  regimului Băsescu, ba chiar o şi gratulează a fi o justiţie  de origine divină. Aşa că,  nici nu este  întâmplător  că se încearcă a se pune o botniţă şi chiar ameninţarea  cu băgatul  la puşcărie  în cazul celor  care „vezi Doamne”  ar aduce  prin scris  sau viu grai ofense  Doamnei Justiţii din România.
Dar oare, poţi să taci când vezi cum este denaturată realitatea, adevărul şi dreptatea în România, tocmai pentru a face loc şantajului şi răzbunărilor folosite ca mijloace de intimidare şi persecuţie de către o cloacă de juraţi care refuză chiar şi sub jurământ, să cântărească cu aceeaşi măsură încălcarea legii? Apoi, sunt atâtea cazuri când a trebuit să plătească statul român şi până la urmă amărăşteanul de rând după ce hotărârile venite de la CEDO au anulat pe cele luate de către instanţele judecătoreşti din România. Or, la nedreptăţile făcute în varii cazuri oamenilor, să plătească cei ce sunt remuneraţi gras din bani publici,  după caz şi penal, căci doar aşa nu vor mai asculta orbeşte comenzile politice şi vor lua deciziile în spiritul legii şi adevărului. Nu încape nici o îndoială că marea majoritate a magistraţilor din România sunt oneşti apărând corect legea, iar faptul că însăşi AMR îşi exprimă adeseori nemulţumirea faţă de abuzurile unor procurori sau judecători obedienţi unui regim politic demonstrează acest lucru. De altfel, Asociaţia Magistraţilor a protestat şi atunci când la alegerile sau numirea unor procurori şi judecători în fruntea unor instituţii ale Justiţiei, a contat mai degrabă vopsirea lor cu o anumită culoare politică în detrimentul  deontologiei profesionale, compromiţând  actul de justiţie şi până la urmă încrederea oamenilor în a treia putere de stat din România. Altfel spus, când Justiţia apără cu adevărat dreptatea şi legea, abia atunci este pe deplin independentă,  întrucât nimeni nu poate fi mai presus decât legea. Ai greşit şi ai călcat pe bec, plăteşti, indiferent cine eşti, sau ce  sâmbete porţi ca individ sau persoană. În fine, să fie o simplă coincidenţă sau mult -clamata revoluţie portocalie din România din 2004 nu a vizat doar partidele politice ? Atunci este bine să ne reamintim cum anumite organizaţii aşa -zise democratice din Occident se lăudau că au investit sume importante în revoluţiile portocalii din Ucraina, Georgia şi România, ceea ce ne face a ne întreba dacă nu cumva anumite sume au ajuns şi în buzunarele unor persoane din Justiţie? Sau mai ştii, astfel de indivizi mai pot fi şi şantajaţi şi din alte motive, de vreme ce au „greşit”  aruncând oameni nevinovaţi în puşcărie, dar sunt bine mersi primaşi prin CSM şi CCR, apărând cu zel un regim tiranic, construit pe minciună şi diversiune?. Şi ar mai fi ceva, de ce oare Occidentul încă îl mai ţine pe braţe, contrar voinţei populare, pe Traian Băsescu? Să fie obedienţă şi acele motive care ne scapă dintr-un simplu raţionament, în vreme ce în ţară nu a făcut în toţi aceşti ani de mandat decât să arunce sămânţa terorii, apărându-şi regimul său opresiv şi imoral cu sprijinul unor instituţii de forţă ale statului român?
Vasile Irod

Semnatura eletronica CertDigital
Articole asemanatoare



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

ECO JURNAL