Acest început de an în România, este marcat de un lanţ amplu de proteste, reflectând clar starea de nemulţumire generală a populaţiei faţă de politicile antisociale şi antidemocratice ale Puterii actuale.
Mai exact, românii s-a săturat să mai strângă cureaua, pentru că viaţa lor de zi cu zi devine din ce în ce mai grea, cu suferinţe tot mai dureroase. Şi mai mult decât atât este lipsa de certitudini şi speranţe într-un capitalism de cumetrie, dominat de marile acte de coruţie, de reforme aiuristice şi promisiuni deşarte, de neadevăr şi minciună.
Raed Arafat, scânteia revoltei populare
Deci, lăsând deoparte violenţele de orice fel şi din orice direcţie ar veni ele, trebuie să subliniem că protestele desfăşurate în Bucureşti şi de aici în toată ţara sunt pe deplin justificate, fiind fără îndoială o formă de exprimare şi manifestare liberă a oamenilor . Iar în România focul mocnea demult, reacţia populaţiei la demisia doctorului Raed Arafat fiind doar scânteia ce a grăbit declanşarea revoltei populare. Pentru că adevăratele cauze, sunt, după cum bine se ştie, măsurile draconice de austeritate împotriva populaţiei, abuzurile şi fărădelegile regimului Băsescu, mai ales caracatiţa corupţiei ce şi-a întins tentaculele portocalii peste tot şi până la cel mai ridicat rang de demnitar politic. Şi aceste proteste sunt cele mai grave de la preluarea puterii de către Preşedintele în exerciţiu, în 2004, pentru că ele sunt pe de o parte rezultatul frustăririi oamenilor privind reducerea salariilor şi pensiilor, impunerea unor taxe şi impozite din ce în ce mai mari şi mărirea TVA-ului cu 5%, şomajul cronic, urmare a disponibilizărilor masive şi lipsei locurilor de muncă, avalanşa creşterilor de preţuri şi după cum spuneam , corupţia şi nepotismul din structurile instituţionale ale statului, păstorite de către monstruoasa coaliţie aflată la guvernare. Pe de altă parte se poate vorbi de comportamentul actualului Preşedinte, ce conduce într-un mod autoritar , fără să mai ţină cont de Constituţie şi legile ţării, depăşindu-şi nepermis obligaţiile stabilite prin fişa postului. Pe deasupra „acoperind” un guvern incapabil şi clientelar , în acelaşi timp şi marile acte de corupţie, în special, din sânul PDL, acesta manifestă o atitudine de satrap – sfidător şi mitocan, încăpăţânat şi răzbunător, labil psihic, respingând orice dialog şi construcţie politică şi socială , pe bună dreptate etichetat cu apelativul de tiran şi dictator. El impune totul şi ocoleşte Parlamentul României, ajuns a avea doar un rol decorativ, îndeamnă la nerespectarea hotărârilor judecătoreşti şi a deciziilor Curţii Constituţionale, ignoră Opoziţia şi societatea civilă şi până la urmă voinţa şi strigătul de durere al oamenilor. Că aşa stau lucrurile n-o spunem doar noi, românii, ce resimţim consecinţele cu vârf şi îndesat, ci tot mai mult în ultima vreme cancelariile occidentale, presa şi agenţiile internaţionale, recunoscute în marea lor majoritate prin obiectivitate şi prestigiu mediatic. Iar BBC, CNN, RFI, New Zork Times, Deutscge Welle, The Press Association, Le Monde, Spiegel şi Stern sunt doar o parte din mijloacele externe de comunicare care subliniază situaţia grea prin care trece România, incompetenţa guvernului şi nesiguranţa financiară, incapacitatea de dialog şi construcţie a Preşedintelui Băsescu, ajungând a ne vinde pe nimic, fără nici un fel de profit pentru ţară şi ultimele unităţi economice şi resurse strategice ( vezi sistemul energetic naţional şi Roşia Montană), inclusiv pădurile. Bunăoară, în perioada 2012-2015 urmează a se exploata, cu destinaţie pentru export, prin firme austriece, maghiare şi chineze cca. 60 milioane de tone masă lemnoasă (18 milioane mc/anual), fără obligaţia de a se mai planta altceva în loc). La tot acest jaf naţional se mai pot adăuga falimentarea a peste 15 mii de firme, blocarea sau ineficienţa investiţiilor pe segmentele economiei productive, povara datoriei externe cu cele 100 miliarde euro ce vor apăsa greu pe umerii multor generaţii de aici încolo, în vreme ce firavele rezultate din 2011, în agricultură, venite din mila şi bunăvoinţa Celui de Sus ( terenurile fertile şi ploile din abundenţă) şi-au găsit deja „beneficiarii” în mafia import – export protejată prin „oamenii importanţi” din Ministerul Agriculturii. În acelaşi timp, dincolo de reflectarea nemulţumirii faţă de politica guvernului şi de gradul ridicat de corupţie la nivel instituţional, media internaţională face referinţă, chiar cu îngrijorare , la încercările tot mai insistente ale preşedintelui T. Băsescu şi grupărilor sale de presiune – politice şi economice, pentru instaurarea uni regim de dictat în România, mulând în acest sens, inclusiv un nou proiect de Constituţie, şi de aici un pachet de legi ce vizează sistemul electoral, justiţiar, ordinea publică, apărarea, finanţele, învăţământul şi sănătatea, protecţia mediului şi alte domenii sau instituţii de stat.
Gestionarea şi gospodărirea ţării, lăsată la comanda FMI
Mai mult, T. Băsescu este şi demolatorul statului social, fiind incapabil a se cupla şi raporta la axiomele unei democraţii autentice. În schimb, nu vrea să recunoască, în ruptul capului, proasta gestionare şi gospodărire a ţării, lăsată practic la comanda FMI, la fel „mea culpa” la abuzurile şi fărădelegile clientelei sale, aflată la cârmele puterii. Şi atunci, ale cui interese vrea să le servească T. Băsescu, care doreşte să scoată din Constituţie şi sintagma de stat social, declanşând genocidul naţional, ce provoacă fiori marii majorităţi a populaţiei, iar pe de altă parte merge mână în mână cu liderii maghiari şi organizaţiile lor iredentiste, ce doresc la rândul lor şi eliminarea sintagmei ce defineşte România ca stat naţional unitar. Aşadar, acestea sunt realităţi din România, triste dar adevărate, ajungând ca naţiunea să fie la mâna unor neispraviţi, aroganţi şi obraznici ce şi-au întins poftele necinstite peste tot, jefuind cumplit ţara. Acum, în plină „iarnă a nemulţumirilor”, catalizatorul acelei reforme inoportune în sistemul de săntăte avea să aprindă spiritele, pentru că după, revoltele populare să se amplifice, întrucât românii nu mai sunt dispuşi să cedeze până când vor trebui să plece neapărat, în primul rând şeful statului, ce le-a dovedit a fi nedemn pentru funcţia supremă. Iar dupa el, guvernul Boc şi coaliţia care-l sprijină, apoi alegeri anticipate, unde oamenii să aibă posibilitatea a-i vota pe cei ce pot şi vor să scoată România din marasm, mizând şi pe reaşezarea morală şi civică a actualei clase politice. Oricum, la cât de prost merg lucrurile astăzi în România, cu aşa ceva nu se mai poate trebuind schimbaţi – regimul portocaliu şi cozile lui de topor. Compromişi şi cu focul aprins la degete, T. Basescu, Boc, şi ai lor – corupţi, traseişti şi trădători, aruncă acum în jocurile de culise ultimele matrapazalâcuri şi diversiuni, încercând, a câta oară (?) să-i mai prostească pe naivi şi credului, să cumpere, să fure, sau să măsluiască voturi etc. Au şi un puternic aparat de propagandă, trepăduşi şi agitatori, de ani de zile bine plătiţi din banii publici, la fel sponsori şi aparat birocratic instituţional, ce lucrează la foc continuu, foarte mulţi prinşi într-un paienjeniş de afaceri murdare, ce subminează şi puţinul ce a rămas din economia naţională, protejaţi într-o cârdăşie perfectă pe filiala Cotroceni- PDL- UNPR- UDMR. Şi nicăieri în lume destinele unui popor nu depind de voinţa şi puterea de decizie a reprezentanţilor minorităţilor, în defavoarea populaţiei majoritare, aşa cum de mulţi ani se întâmplă, din păcate, în România. Iată de ce alegerile din 2012 vor trebui să separe apele, decantând mizeriile, dacă se vrea a aşeza România pe un fagăş de normalitate. Şi credem că în sfârşit, cei ce-şi vor exprima votul, o vor face şi în cunoştinţă de cauză, ne mai lăsându-se atraşi şi înşelaţi de sloganurile celor ce vor dori a drege busuiocul, din mandatele anterioare. Câţi vor ţine minte până la vot? Să sperăm că foarte mulţi, gândind fiecare asupra unor soluţii realiste, în funcţie de care vor şi alege, nu de sorcoveli şi promisiuni fantasmagorice. Cu atât mai mult cu cât alde Basescu şi ai lui au dovedit că nu sunt capabili şi nici dispuşi a face o cât de minimă concesie socială, şi mai ales în a pune în derulare un program viabil de dezvoltare economică, care să urnească ţara din loc, spre calea progresului şi a bunăstării neamului românesc.
Vasile Irod
