Când evoc personalitatea lui POMPILIU MARCEA, criticul, istoricul literar, omul de acţiune implicat cu succes în atâtea fapte culturale şi profesorul universitar, nu-l pot uita pe tânărul cu înfăţişare de adolescent pe care l-am cunoscut în primele zile ale lui octombrie 1950. După examenul de admitere la Facultatea de Filologie din Bucureşti l-am întâlnit pe cel venit de pe meleagurile Gorjului, cu care, timp de şase luni, am stat împreună în aceeaşi destul de mare cameră a căminului studenţesc „Sfântul Andrei”, aflat la începutul Căii Călăraşi, nu departe de intersecţia cu Calea Văcăreşti. Bineînţeles, luam masa la aceeaşi cantină, situată în acelaşi local. Prietenia dintre noi s-a legat destul de repede, pentru că am recunoscut în Pompiliu Marcea pe tânărul venit nu să capete o diplomă, ci să înveţe. Prezent la cursuri şi seminarii, atent şi concentrat asupra caietelor de notiţe, vrând parcă să nu scape o vorbă din ceea ce ne transmiteau profesorii – unii dintre ei, precum Tudor Vianu, Iorgu Iordan, Al. Rosetti, Jacques Bych sau Zoe Dumitrescu-Buşulenga -, Pompiliu Marcea s-a distins ca un student eminent ce nu-şi irosea timpul. Când nu se afla la orele de curs şi seminarii îl găseai fie la Biblioteca Facultăţii, fie la cea a catedrei de Literatură română.Am început cu această amintire personală pentru a arăta un fapt: la sfârşitul celor patru ani de studii a fost chemat să fie preparator la Catedra de istorie a literaturii române. S-a dedicat învăţământului, parcurgând toate treptele până la aceea de profesor universitar, şef de catedră a celei mai importante facultăţi a Universităţii Bucureşti.Ani de zile a reprezentat ţara noastră peste hotare, fiind lector la universităţi de renume din Europa apuseană.Pompiliu Marcea a fost un eminent critic şi istoric literar. Lui îi datorăm monografii substanţiale despre Ion Slavici (1965), distinsă cu Premiul Academiei, „Convorbiri literare” şi spiritul critic (1972); a publicat două lucrări fundamentale despre Mihail Sadoveanu: „Lumea operei lui Sadoveanu” şi „Umanitatea sadoveniană de la A la Z”.A îngrijit şi prefaţat un mare număr de volume din operele scriitorilor români clasici, de la Calistrat Hogaş la Tudor Vianu. Permanenţa activităţii de critic şi istoric literar a lui Pompiliu Marcea a fost promovarea valorilor culturii româneşti şi afirmarea spiritualităţii naţionale. A dovedit pe acest tărâm o largă informare de istorie literară, un simţ critic remarcabil şi, nu în ultimul rând, un curaj şi o demnitate pe care pot să le numesc fără nici un fel de exagerare – exemplare!Literatura română a fost rostul existenţei lui şi ori de câte ori împotriva ei se afirmau puncte de vedere negativiste, înjositoare, demolatoare, Pompiliu Marcea nu ezita să ia cuvântul în presă şi să-şi expună răspicat punctul său de vedere.Aceasta şi printr-o susţinută activitate publicistică în paginile principalelor reviste şi ziare din ţara noastră, la posturile de radio, cu cronici, articole de atitudine, numai o parte dintre ele strânse în volume. De aceea îmi permit să sugerez forurilor culturale gorjene să întreprindă o operaţiune de republicare a principalelor sale scrieri, deoarece ele aparţin patrimoniului naţional românesc, el fiind unul dintre cei ce l-au apărat cu ardoare.Pompiliu Marcea a fost un om al cărţii, aşa cum l-am cunoscut de pe băncile facultăţii, cum a rămas ca profesor universitar, ca istoric şi critic literar, ca şi în calitate de director al Editurii Univers, şef de secţie la Editura pentru Literatură şi Artă şi peste tot unde a fost chemat să lucreze în prea scurta sa viaţă. Felicit autorităţile gorjene pentru orice iniţiativă vor avea ca memoria lui Pompiliu Marcea să fie cinstită aşa cum se cuvine în judeţul în care a văzut lumina zilei şi în oraşul în care a urmat cursurile şcolii normale. Opera şi numele său constituie modele demne de urmat pentru tânăra generaţie!
Conf. univ. dr. Valeriu Râpeanu, membru al Uniunii Scriitorilor, membru al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor Literari, Octombrie 2018
