O altă dispariție neașteptată, după cea a lui Nicolae Mischie de la care nu a trecut nici un an, a îndoliat învățământul superior gorjean. În noaptea de miercuri spre joiprof.univ.dr.ing.Valentin Paliță, primul Rector al Universității “Constantin Brâncuși”, a decedat ca urmare a unei boli incurabile cu debut brusc și evoluție galopantă. Valentin Paliță este cel care a configurat și dezvoltat timp de două mandate, în perioada 1992-2000, structura academică și administrativă a nou înființatei universități gorjene și tot mai mulți sunt cei care, astăzi, recunosc faptul că a fost cel mai bun rector al universității gorjene în existența de 26 de ani a acesteia.
Absolvent al cursurilor de zi ale Facultății de Energetică din cadrul Institutului Politehnic București cu o medie în baza căreia a primit repartiție guvernamentală în învățământul superior, la Universitatea din Craiova, Facultatea de Electrotehnică, Valentin Paliță a optat pentru Secțiile serale de subingineri înființate în anul 1972 la Târgu-Jiu sub coordonarea Universității din Craiova. Aici, alături de ceilalți colegi, a contribuit la consolidarea învățământului superior tehnic la Târgu-Jiu punând bazele laboratoarelor la disciplinele termice, elaborând cursuri și îndrumare de laborator la aceste discipline, iar când la Târgu-Jiu s-a înființat Universitatea“Constantin Brâncuși”, experiența academică, profesionalismul și prestigiul de care se bucura au fost elementele determinante în numirea lui ca prim rector al tinerei universități gorjene. De numele lui se leagă înființarea și dezvoltarea Catedrei de Energetică din cadrul Facultății de Inginerie, acreditarea programelor de studii de licență, precum și înființarea unor programe de masterat și acreditarea acestora în cadrul catedrei. Mulți din cei care sunt astăzi cadre didactice ale Facultății de Inginerie, dar nu numai, își datorează prezența aici fostului profesor Valentin Paliță care în timpul concursurilor de selecție a apreciat corect profesionalismul acestora și disponibilitățile pentru activitatea universitară. După pensionare Valentin Paliță s-a retras la Drăgoeni unde avea preocupări legate de pomicultură, viticultură și creșterea intensivă a legumelor în solar. Era un mic fermier și de nenumărate ori îmi povestea din această experiență plăcută și relaxantă. Și deodată, omul care n-a fost bolnav niciodată, mi-a spus că are o boală destul de severă pe care tratamentul, forța fizică și optimismul spera să o învingă. Și, la un moment dat, am crezut că așa se va întâmpla. Dar n-a fost așa. De ce ? Explicații nu există. Poate doar cea pe care Creatorul o dă lui Hyperion în legătură cu oamenii:
Căci toți se nasc spre a muri
Și mor spre a se naște.
Drum bun, Valentin Paliță!
Onisifor Olaru
