Era 25 aprilie 1976, ziua de Sfintele Paşti, când, în amfiteatrul actualului Colegiu Naţional „Spiru Haret” din Tg.-Jiu avea loc concursul pentru ocuparea catedrelor libere, organizat de Inspectoratul Şcolar Judeţean Gorj cu ajutorul Institutului de Perfecţionare a Cadrelor Didactice (fostul IPCD Craiova). Inspector general: Vasile Romanescu; inspector şcolar general-adjunct: Emanoil Cinteză – o echipă vrednică de amintire. Subsemnatul candidam, cu alţi 53 de colegi, pentru una din cele trei catedre de limba şi literatura română scoase la concurs în Gorj: Liceul Teoretic „Ecaterina Teodoroiu”, Şcoala Generală nr. 7 Tg.-Jiu şi Grupul Şcolar Industrial Motru. Aveam aproape patru ani vechime în învăţământ şi gândul nestins de a veni într-un mediu cultural (deşi Târgu-Jiul de atunci era departe de a se compara cu Craiova: universitate, revistă, post de radio, scriitori, tradiţie culturală vie…).
În sfârşit, am fost chemat la telefonul Primăriei Prigoria de regretatul inspector de cadre Grigore Bardan, ca să mă prezint urgent la inspectorat pentru a-mi da acordul pentru una din cele trei catedre (luasem singur concursul!).
Fusese un concurs foarte serios, coordonat de Institutul craiovean, unde predau cadre universitare recunoscute (nu ca acum, mai peste tot – ageamii şi samsari!), în cadrul căruia aveau loc toate formele de perfecţionare, de la definitivat la gradul I.
Am cunoscut, aşadar, şi alte vremuri decât cele de azi, când era mai multă seriozitate în învăţământ, mai multă deontologie, mai multă dăruire. Este falsă şi neghioabă ideea dezavuării şcolii româneşti de ieri. O spun cu mâna pe inimă, gândindu-mă la data menţionată, când am candidat pe o catedră la Tg.-Jiu cu soţii de inspectori, de activişti politici, de oameni cu răspundere în aparatul judeţean şi municipal, chiar cu colegi de azi, care ulterior au reuşit la acest concurs de renume în acele vremuri (aşa au obţinut catedre în Tg.-Jiu profesori excelenţi precum Eugeniu Velican, Cornel Ivănescu şi alţii).
Scriu toate acestea acum când examenul de titularizare în învăţământul preuniversitar (care s-a susţinut ieri, 15 iunie, în două locaţii din Tg.-Jiu: Colegiul Naţional „Ecaterina Teodoroiu” şi Colegiul Naţional „Tudor Vladimirescu”) îşi aşteaptă rezultatele. Concurează peste 1.600 de solicitanţi, la diferite obiecte (numai la informatică sunt peste 60 pe un singur loc!).
Ca unul care am trăit, aşadar, pe viu, seriozitatea şi exigenţa evaluării (moment de care ulterior a depins destinul meu profesional şi literar), mi-aş dori ca numai cei merituoşi cu adevărat să fie scoşi în faţă… Ne-am săturat de simulacrele de examene – cu gardieni la intrarea în unitate şi măsluitori în comisii!-, de lichelele politice care au dat peste cap învăţământul românesc compromiţând grav imaginea acestuia, de toate abilităţile şi mârşăviile impostorilor carierişti.
I-am cunoscut, ne-am lovit de ei, sunt prosperi şi bine merci! Şi Domnul le va da, mai devreme sau mai târziu, cu vârf şi îndesat, pe măsura ticăloşiilor comise. Întrebarea care se pune acum este dacă acest concurs, organizat pentru prima dată în această formulă, va reuşi să promoveze adevărate valori sau vom bălti mereu în apele miasmatice ale aranjamentelor de culise? Vom trăi şi vom vedea odată cu rezultatele din 17 iulie, când vom cunoaşte cu toţii CV-urile câştigătorilor. Şi se vor ivi inevitabilele comentarii!
Prof. dr. Zenovie CÂRLUGEA
