La o cafea şi un pahar de apă plată, pe teresa Casei de Cultură a Sindicatelor Târgu Jiu, am avut bucuria să-l întâlnesc, întâia-şi dată, pe distinsul profesor şi gazetar de vreo 34 de ani al Gorjeanului de ieri, de azi şi de-a pururi – George Manoniu. Chiar dacă nu ne cunoşteam deloc, domnia sa merită stima şi respectul condeierilor de azi, mai ales pentru idei-le exprimate despre actualul Gorjeanul. Pe care prefer să le ţin pentru mine. Dacă le-aş face publice mi s-ar reproşa lipsa de modestie.
Oricum, George Manoniu este acţionar, adică societar, dar şi abonat al Gorjeanului. Semn că-l apreciază. Şi-aşa am spus destule. Restul, le-au auzit cei de faţă, poetul Ion Sanda, colegul Mugurel Petrescu şi alţi doi gazetari, al căror nume le-am uitat.
Am rămas impresionat de prospeţimea gândurilor domniei sale şi memoria extraordinară. M-a corectat pentru textul scris cu două zile în urmă despre talentata poetă Doina Oiţă. Merituoasa Doina Oiţă a avut şi are har cu carul. Doar o soartă nedreaptă i-a adus mari suferinţe, prin pierderea iubitului ei soţ, acum vreo 15 ani. S-a regăsit în poezie şi bine face. Ca unul care a lucrat, alături de Titu Rădoi, la culegerea de versuri „Spre zări”, în anul 1969, George Manoniu susţine că versurile poetei eleve Doina Boiangiu, azi Oiţă, au fost scrise în anul 1969, şi nu în anul 1970, cum greşit e tipărit pe cartea cu pricina. Şi mai impresionantă de cât memoria Maestrului George Manoniu este con-ştiinţa şi apartenenţa la comunitatea gorjenească a domniei sale. Susţine, pe bună dreptate, că aceea care a fost Sanda Tătărescu-Negropontes, fiică a marilor fii ai Gorjului, Aretia şi Gheorghe Tătărescu, ar trebui să-şi doarmă somnul de veci la Muzeul din Curtişoara. Nu la Bucureşti, şi nici la Târgu Jiu, deşi este Cetăţean de Onoare al Municipiului păstorit de primarul Florin Cârciumaru.
Motivaţia Maestrului George Manoniu se susţine, prin aceea că Marea Doamnă Sanda Tătărescu-Negropontes a susţinut mutarea casei familiei Tătărescu, cu toate dependinţele şi cu Bisericuţa proprie acestei ilustre Familii de Gorjeni la Muzeul de la Curtişoara. Fără a pretinde vreun leuţ despăgubire statului român. Singura ei dorinţă a fost aceea ca proprietăţile de la Poiana, ale familiei Aretia şi Gheorghe Tătărescu, să poată fi vizitate de posteritate. De gorjeni, de români şi de toţi turiştii lumii ce trec pe la Muzeul Curtişoara.
Ion Predoşanu
