Un grup restrâns, dar inimos, dintr-o fostă clasă de liceu de la Colegiul Naţional „Spiru Haret” din Târgu-Jiu a reuşit să se reunească, la sfârşitul săptămânii trecute. Minunea poate nu s-ar fi întâmplat dacă nu exista o celebră reţea de socializare, dar nici dacă una dintre fostele eleve nu ar fi pus piciorul în prag. După mai bine de zece ani de la absolvire, revederea a fost emoţionantă, interesantă şi utilă, motiv pentru care sperăm ca acesta să fie doar începutul unui şir de revederi, la care să participe şi cei care acum au absentat, motivat sau nu.
În vara anului 2003, clasa a XII-a D, profil Socio-Uman, părăsea băncile Colegiului Naţional „Spiru Haret” din Târgu-Jiu cu promisiunea că se va reuni peste zece ani. Din varii motive, nu a fost posibilă întâlnirea anul trecut, majoritatea foştilor colegi aflându-se peste hotare, alţii fiind stabiliţi prin diferite colţuri ale ţării. Legătura s-a păstrat, totuşi, datorită unei reţele de socializare. S-a păstrat şi promisiunea că reuniunea se va face mai devreme sau mai târziu. Totuşi, speranţele erau destul de mici. Chiar şi aşa, minunea s-a întâmplat, „vinovată” fiind aceeaşi reţea, dar şi Alina Cojanu, colega care se pare că a crezut cel mai tare în minune şi a făcut ca ea să se şi înfăptuiască. Aşa se face că s-a decis ca în după-amiaza zilei de 8 februarie 2014 să se programeze o întâlnire. Am decis să ieşim la o pizza şi, iniţial eram patru persoane: eu, Alina Cojanu – iniţiatoarea demersului, Amelia-Nataşa Stăniloiu, Cristina-Andreea Iriza. Anunţul a fost public, postat pe facebook. Aşa se face că ni s-au alăturat şi colegii: Ciprian Săpun şi Alexandra Secetă. Alexandra ne-a făcut plăcuta surpriză de a veni însoţită de prieten şi de sora ei geamănă, Simona – care, de asemenea, ne-a fost colegă de generaţie, ea învăţând la o clasă vecină.
Întâlnire emoţionantă, dar veselă
A fost o seară reuşită, s-au depănat amintiri din cei patru ani de liceu, s-au trecut în revistă realizările din ultimul deceniu ale fiecăruia din noi. Bucuria revederii a fost amplificată de amuzantele momente pe care le-am trăit atunci, în anii de liceu şi pe care acum le-am scos din sertarul cu amintiri. S-a lăsat şi cu fotografii, care au fost postate pe aceeaşi reţea de socializare, pentru ca şi cei care au absentat motivat, sau nu, să le poată admira. Sperăm că acesta este doar începutul şi că vor urma alte întâlniri, la care numărul participanţilor să fie mai mare. Pentru noi, cei care am răspuns „prezent” sâmbătă, a fost o seară de neuitat. În pofida faptului că au trecut ani buni peste noi, am remarcat cu încântare că am rămas aceiaşi tineri frumoşi, veseli, plini de viaţă şi de speranţe, care cu siguranţă vor atinge obiectivele propuse şi care vor avea ce povesti urmaşilor.
Minodora Sucea
