Pot spune că în ultima lună de școală am avut nenumărate activități diferite prin care domnii profesori ne-au evidențiat calitățile. Voi începe prin a vă povesti cum într-o zi am confecționat alături de colegii mei de clasă- suntem ca o familie- multe litere din materiale reciclabile. Am construit mesaje pentru colegii noștri mai mici, deoarece am vrut să le deschidem noi orizonturi în ceea ce privește reciclarea și importanța acesteia.
Am lăsat la final, deloc întâmplător, următoarea experiență de neuitat: Concursul de desene pe asfalt desfășurat pe ulița copilăriei mele, așa cum afirma Ionel Teodoreanu. Într-o zi la limba română, colega și buna mea prietenă , Paula Scăfaru, a adus un ziar Gorjeanul din 24 mai. Astfel, ne-a informat despre cât de important este acest concurs. Împreună cu doamna noastră profesoară Pânișoară Ștefania am găsit câteva idei fascinante de la care să pornim în crearea desenelor noastre cu creta… Din păcate, sau din fericire, pentru că a contat simplitatea, am avut doar cretă albă, dar și cărămidă…Astfel, am făcut un desen care exprima ideea copilăriei minunate petrecute în sânul familiei pornind de la versurile lui Arghezi: ,Strânge slove, cărți și pană/ Dă-le toate de pomană / Unui nou învățăcel să se chinuie și el..
Am aflat cu bucurie că am fost pe locul al doilea. Sufletul meu radiază de fericire.
Mulțumim celor de la Gorjeanul, vom mai participa cu mare drag.
Am găsit ziarul în mașina verișorului meu… și l-am adus colegilor de clasa. Le-am prezentat la ora de română informațiile despre concurs, iar în pauza următoare doamna noastră de română, Ștefania Pânișoară, ne-a susținut în conturarea ideilor noastre despre copilărie și familie. Așadar, ne-am dus pe ulița de la Țopești, din apropierea școlii și am desenat zglobii tot ce ne trecea prin minte… Titlul desenului a fost One step for children. A fost o experiență adorabilă. Cu toții am fost încântați, iar de curând am făcut și un picnic în pădure pentru a sărbători desenele noastre, deja premiate de către doamna profesoară. Acum, când știu că sunt câștigătoare, atât eu, cât și colega mea Popescu Adriana, dar și ceilalți participanți (toate desenele au avut o poveste frumoasă), pot doar să mă bucur. Cea mai încântată va fi mama mea, care deși este plecată în Spania, știe că eu sunt cuminte și vreau doar să o fac mândră de mine. În fiecare zi, încerc să îmi fac datoria , să-i ascult pe domnii mei profesori, pe domnul director care are grijă de noi, dar și de fratele meu talentat, Paul …Aștept nerăbdătoare o nouă competiție, căci încă din clase mici, am fost susținuți să facem numai lucruri mărețe, să se audă de bine de noi, ca un colectiv unit și altruist cum ne-a format doamna noastră învățătoare.
Popescu Adriana, clasa a VI-a, Școala Gimnazială Nr.1 Albeni
Scăfaru Paula, clasa a VI-a
