Pentru mulți libertatea este cea mai chinuitoare povară! Dacă nu ar exista cineva care să îi fure sau să îi umilească, s-ar sufoca în aerul dreptății…
Allan Bloom spunea în lucrarea “Shakespeare’s Politics” că tragedia lui Iulius Cezar e istoria unui om care devine zeu… Eu cred că tragedia sistemului românesc e istoria anumitor persoane care atunci când ajung pe o poziție superioară, se cred suverani.
După o zi lungă și obositoare în care am avut neplăcerea de a afla că în România, există profesori pentru care notele sunt o pură loterie. Nu doresc să generalizez, dar deja sunt dezgustat de asemenea persoane care sufocă învățământul românesc.. Am întâlnit prea puține persoane dedicate acestei profesii, cărora le port un sentiment de admirație pentru truda și devotamentul de care dau dovadă. În schimb, am întâlnit și profesori incompetenți.
În primul rând, stimați profesori ce vă considerați suverani și plini de înțelepciune, nu uitați că orice suveran este om, adică muritor. Înțeleg faptul că din nefericire aveți dificila misiune de a preda lecții în faţa elevilor sau a studenților… Dar e puțin ciudat cum preaplinul de înțelepciune, de care nu mă îndoiesc că dispuneți, nu vă permite să predați în afara exercițiului de a citi mot-a-mot ce scrie în manual sau în curs. Desigur, e tragic-comic acel moment când un elev sau student are tupeul de a pune o întrebare la care e imposibil să găsiți un răspuns. Nu e vina dumneavoastră că unii elevi/studenți, din lipsă de ocupație, în loc să umple discotecile, îndrăznesc să aprofundeze dedicându-se lecturii suplimentare, găsind uneori, chestii aflate în contradicție cu adevărul enunțat de dumneavoastră. Apelul la judecata logică sau la rațiune este, în mod evident, o erezie. Manualul/Cursul este Biblia, iar Profesorul este Suveranul. În al doilea rând, stimați profesori ce vă considerați suverani și plini de înțelepciune, nu uitați că orice suveran este om, adică muritor. Din (ne)fericire, anual, promovabilitatea la examene (atât la testele naționale şi bacalaureat, cât și la cele din spațiul universitar) devine din ce în ce mai nesemnificativă. În ritmul acesta, peste 20 sau poate chiar peste 10 ani, vocabularul limbii române va avea o problemă existențială: “promovabilitate”, “promovat”, “promovare”, “a promova”, vor fi arhaisme sau cuvinte neidentificate și lipsite de înțeles? Desigur, nu aveți vreo vină. Nu e vina dumneavoastră că uneori sunteți plătiți în mod inutil, nu e vina dumneavoastră că din întreaga clasă/liceu/facultate nimeni nu înțelege ceva din lecțiile/cursurile dumneavoastră. E vina acelor elevi/studenți și ale îndrumătorilor lor, e drept, din ce în ce mai puțini și pe cale de dispariție, care dau dovadă de lipsa de bun simț/civic și realizează performanță, reușind izbânde, asemenea unor adevărate revoluții, într-un sistem românesc de învățământ a cărui unică rațiune de a exista este aceea de a produce tâmpiți și o pagubă considerabilă la bugetul statului.
În al treilea rând, stimați profesori ce vă considerați suverani și plini de înțelepciune, nu uitați că orice suveran este om, adică muritor. Nu e vina dumneavoastră și nici nu vă pasă de faptul că sunt dezgustat de acest sistem. Pentru suverani, nemulțumirea unui muritor este irelevantă. Prea puțin contează dacă mai există încă vreo două sau trei milioane de nemulțumiți, atâta vreme cât vă considerați suverani.
Sunt un muritor ciudat și sunt conștient de acest aspect. Am un vis! Poate că într-o zi cineva va reforma în mod serios și rațional sistemul acesta.. poate că într-o zi învățământul românesc nu va mai produce tâmpiți, pentru că nu va mai fi populat de “tâmpiți”. Îmi doresc să văd cum se chinuie acei profesori inconștienți care vor simți pe pielea lor, fragilitatea propriei lor “suveranității”. Mi-aș dori ca acești minunați profesori care au drept obiectiv principal acela de a produce “tâmpiți” să-și dea demisia… Dar ar merita o mustrare mult mai gravă.. Merită să fie umiliți! Umiliți, zi de zi, pe tronul lor de suverani. De către cine? De noi, ăștia “Tâmpiți”, “Tupeiști”, muritori… să îi asaltăm cu întrebări și să îi umilim în public atunci când nu vor găsi răspuns la întrebările noastre, pentru că rațiunea suveranilor e infinită, mai întotdeauna echivalentă cu dimensiunea unui singur manual/curs/caiet de notițe.
Acum câteva zile credeam în iluzia că într-un STAT DE DREPT, beneficiez de un set minim de drepturi, că nu sunt o zdreanță, iar profesorul nu este un zeu/suveran, ci este, la urma urmei, tot un om. Totodată, credeam că profesorul are Obligația să predea și să corecteze în mod corect, întrucât statul/universitatea îl remunerează pentru a profesa în mod drept/demn. Devenise o tragedie existențială: conștient fiind de finitudinea existenței umane, mă înspăimânta gândul că voi muri într-o lume lipsită de libertate, dominată de tirania profesorilor suverani. Mă încăpățânam să cred că un profesor mă poate urî, poate să nu îi placă faţa mea sau gusturile mele, dar atâta timp cât nu îi violez libertatea și respect regulamentul școlar/facultății și bunul simț, atâta timp cât studiez (căci e absurd a-mi cere a memora mot-a-mot inepțiile suveranilor) și sunt capabil de a face conexiuni pertinente asupra subiectelor de la examen, profesorul (repet: Indiferent dacă mă urăște sau nu), are OBLIGAȚIA DE A MĂ EVALUA CORECT.
Totodată, am fost dezgustat de faptul că prea puțini au tupeul/curajul de a lătra, de a protesta. Sunt fricoși și inconștienți, resemnați sau poate obișnuiți să fie furați și umiliți. Îmi doream să protestez și să cer Demisia unui profesor care m-a umilit (sunt absolut convins că nu a citit nici măcar lucrarea, întrucât i-am scris TOT în legătură cu starea de natura la Hobbes, studiindu-l de aproape 4 ani, fiind Olimpic Național la Filosofie…) atunci când mi-a dat o notă extrasă asemenea unei loterii (în această situație, se află, în mod curios, primii 10 elevi/studenţi din an, care au susținut acest examen, iar acei studenți care au absențe/restanţe/note mai mici… incredibil: au luat cele mai mari note), promițându-mi personal că nu voi avea liniște până ce nu voi face tot posibilul pentru a-mi face dreptate (desigur, urmând pașii legali și regulamentari prevăzuți în acest sens, fără a jigni, deși nu mai există respect pentru oamenii lipsiți de competenţă profesională și morală).
În fine, mă revoltam pentru faptul că o majoritate de 80-85 % total incompetentă (profesori suverani, profesori flămânzi după pregătiri, acea jumătate incredibilă care reușește în fiecare an performanța de a lua note de 2 și 3 la examenele naționale) își permite de fiecare dată să calce în picioare o minoritate de “tâmpiți” (10-15%) care au tupeul de a realiza performanță.
Cu toate acestea, nu mă las bătut: Am plăcerea de a avea dreptul de a putea participa la cursurile doamnei profesoare de “filosofie”. Voi sta în prima bancă și voi deveni un “vânător al inepțiilor”, atacând cu întrebări, până ce profesorul suveran va ajunge la limita puterilor: Va abdica, adică își va da demisia!
În spiritul dreptății, așa să-mi ajute Dumnezeu!
Adrian-Vladimir Costea
