Din primele clase şcolare am fost învăţaţi cum că strămoşii noştri romanii erau constructori inegalabili ai vremurilor de atunci, capodopere ca Podul de peste Dunăre al lui Apolodor ori de ce nu lucrările de construcţii ale Văii Oltului (când şi astăzi se mai pot vedea găurile în stâncă folosite pentru montarea grinzilor de lemn ca suport al podurilor, lucrări după cum opinează specialiştii ar fi fost făcute în premieră pentru acele vremuri) stârnind admiraţia popoarelor învecinate şi nu numai.
M-am convins că în ziua de azi nu mai este chiar aşa, atunci când la solicitarea unor cititori ai ziarului nostru m-am deplasat la Suseni unde autorităţile locale au început construcţia unui podeţ ce face legătura dintre şoseaua principală şi o comunitate a localităţii. Podeţul cu pricina după cum se poate vedea şi în fotografiile făcute a fost început dar neterminat nici până în ziua de azi. Şi vorba lui Garcea la faţa locului ‘’ne râdem’’ şi de faptul că tot în 
acel loc exista un podeţ mai de demult dar apa a săpat între el şi mal, iar trecerea după cum aveam să constatăm şi noi era un veritabil sport extrem dacă era să luăm în calcul şi blănile pe jumătate putrezite ce făceau (cred eu) legătura dintre mal şi podeţul cu pricina.
Lăsând gluma la o parte (dacă faptul că poţi să faci o căzătură în apa limpede şi rece ca gheaţa poate fi ceva nostim) părerea noastră este că atât vechiul pod, ce nu mai prezintă la ora actuală siguranţă pentru sătenii care-l trec chiar de mai multe ori pe zi nu şi pentru că nu ar avea ce face ci de nevoie, cât şi cel nou care după primele observaţii de la faţa locului (de amator ce-i drept) ar avea o construcţie mult mai solidă decât cel vechi (dar ce folos că nici el nu este terminat) sunt nişte construcţii care în faza actuală nu oferă securitate pentru cei ce din diverse motive vor să treacă pe malul celălalt al Şuşitei Seci, incidente mai ales cu bătrâni ori copii putându-se întâmpla oricând. Mi-ar plăcea să cred că respectiva lucrare a fost omisă fără intenţie de administraţia locală Runcu ori că s-a dorit corelată cu 
asfaltarea căii de acces spre valea Şuşiţei Seci şi mai sus spre munte pe care am parcurs-o şi mi s-a părut reuşită. O să mai trec pe acolo mai ales că acum odată cu asfaltarea drumului prin chei accesul spre munte, unde intenţionez să fac mai multe fotografii cu Bordul Dobriţei, Dâlma Cucutelor şi peşterile de acolo, este mai facil. Pentru că o nenorocire la trecerea acelor (că nici nu mai ştiu cum să le spun) traversări peste râu se poate întâmpla oricând mai ales acum la apariţia poleiului ori a zăpezii şi aş fi bucuros dacă prin modestul meu demers aş putea evita o accidentare a vreunui localnic ori (doamne fereşte) ceva mai grav.
Mugurel Petrescu
