Vineri seara, pe lumină, încă, în holul Casei de Cultură din Motru s-a întâmplat o minunată pledoarie pentru o privire mai atentă asupra tinerilor, pentru o încredere mai mare asupra spiritului lor de a realiza lucruri frumoase, bune și adevărate, pentru o atitudine de încredere în tineri așa cum a dovedit din nou profesoara Rodica Păuna. Jucat într-o scenă improvizată într-un spațiu nu foarte ofertant pentru așa un spectacol, Cabaretul cuvintelor. Exerciţii de muzicalitate pură pentru actorii debutanţi de Matei Vişniec a trecut dincolo de inconveniențele contextuale, nu numai prin genialitatea textului, dar și prin reprezentația elevilor de la Colegiul Național ”George Coșbuc” din Motru, tinerii membrii ai Clubului de lectură ”Labirint”. Mi-am spus 14 (Valentina Scînteie, Cristian Iordan, Alexandru Guzu, Irina Mutică, Iulia Rîbu, Corina Avram, Bianca Rotaru, Cosmin Alioanei, Andreea Idita, Cătălina Matei, Lorena Bresniceanu, Dana Latu, Alin Onea, Florin Răducu), închipuindu-mi vîslașii pe o plută dirijată de un priceput (Rodica Păuna), pe un fluviu altfel plin de cataracte așa cum este la interpretare textul cu pricina, beneficiind și de aportul excelent în pregătirea spectacolului a actriței Oana Marin – studentă în an terminal la Artă Teatrală/ Universitatea ”Lucian Blaga” Sibiu.
Într-o concluzie intermediară, SPECTACOLUL – aș spune că nu a fost decât o confirmare a talentului clar – dublat de pasiune – triplat de multă muncă, asta după ce i-am cunoscut pe protagoniștii Cabaretului oferit de ”Labirint” prin remarcabilele lor prezențe la Biblioteca Județeană ”Christian Tell”, cu două spectacole de teatru-labirint, trupa de actori au trecut cu mult peste sintagma de amatori, prin ceea ce au dovedit că pot, că știu să facă din cuvinte și din interpretarea lor – Teatru! Și nu orice fel de teatru, nefiind oricui la îndemână să joace Vișniec, chiar dacă – Exerciţii de muzicalitate pură pentru actorii debutanţi, de fapt e artă de-adevăratelea!
Ovidiu Lazăr, scria în CONFESIUNI (fragmente din jurnalul de repetiții), după reprezentația de la Teatrul Național din Iași că ”Matei Vișniec are o fanatică încredere în cuvinte. Le iubește atât de mult, încât le-a transformat în personaje. Personaje care trăiesc prin sine, prin ceilalți, cu ceilalți. Acest lucru m-a contaminat și m-a pus pe gânduri. Trebuie să ne recăpătăm încrederea în cuvinte, să nu le mai abreviem, să nu le mai neglijăm, să nu le mai ostracizăm în fel și chip. Să le tratăm ca pe o necesitate a viețuirii și a devenirii ființelor noastre. Să le tratăm ca pe propriul trup și, măcar din când în când, ca pe semenii noștri pierduți prin memoria afectivă.”
Așadar în concluzie finală – despre asta e vorba, de fapt – remarcabilă seară cu tineri și teatru!
Sperăm să-i vedem și pe scena târgujiană.
Viorel Surdoiu
