Diagnosticul arheologic a fost determinat de necesitatea construirii viitorului obiectiv de investiție „Varianta de ocolire a municipiului Târgu Jiu”, proiect ce cuprinde lucrări specifice de construire a unei căi rutiere pe o lungime de aproape 15.000 m, cuprinsă la Est față de municipiu, între Km 0 +000 (în dreptul localității Romanești, la sud) și km 14+909 (în dreptul localității Iezureni, la nord) și pe o lungime de peste 5000 m, la Vest de municipiu, între km 0+000 (Romanești), respectiv km 5+078 (localitatea Slobozia).
De asemenea, proiectul tehnic mai cuprinde un racord al drumului județean DJ 665, prin relocarea variantei Est (în extremitatea nordică), pe o lungime de 1.376,95 m, spre localitatea Curtișoara și de aici mai departe spre Bumbești Jiu sau Novaci.
Diagnosticul arheologic a avut drept scop determinarea prezenței sau absenței vestigiilor arheologice în zona afectată de proiect și a constat în executarea de sondaje cu dimensiuni variabile, realizate cu mijloace mecanice (un utilaj de tip buldoescavator dotat cu lamă de taluz) și manual, sub supravegherea și îndrumarea unei echipe de specialiști, coordonate de doi arheologi de la Muzeul Județean Gorj ”Alexandru Ștefulescu„ din Târgu Jiu și cu colaborarea a trei arheologi de la firma privată ”Vanderlay Arheo„ din Hunedoara.
Proiectul de realizare a variantei ocolitoare a Târgu Jiului s-a finalizat cu variantele care vor asigura legăturile rutiere în partea de sud cu orașul Filiași (DN 66), la est cu municipiul Râmnicu Vâlcea (DN 67) , nord cu municipiul Petroșani (DN 66), la sud-vest cu municipiul Drobeta Turnu Severin (DN 67) și la nord-vest cu Băile Herculane (DN 67 D). Amplasamentul variantelor a fost stabilit prin HG 698?2014, fiind considerată o lucrare de utilitate publică, de interes național și implicit de dezvoltare economică a județului Gorj.
Pentru o bună abordare a cercetărilor arheologice în zona respectivă.vom face câteva referiri la cadrul natural al acesteia. Din punct de vedere geografic obiectivul se află în Depresiunea Târgu Jiu – Câmpu Mare, parte componentă a Subcarpaților Olteniei, fiind cuprinsă între paralelele 44° 59’ 33” și 45° 06’ 09” latitudine nordică și între meridianele 23° 16’ 04” și 23° 20’ 32” longitudine estică.
Geomorfologic, zona este una de afundare, cu o rețea hidrografică bogată, formată din râul Jiu și afluenții lui, pe stânga Amaradia Mică și Șușița pe partea dreaptă, precum și de numeroase pâraie și izvoare. Dacă Jiul și Șușița au debite relativ constante în tot timpul anului, Amaradia Mică are un curs torențial ce colectează apele din precipitații și pâraiele de pe versanții localităților din amonte, dispuse la NE față de Târgu Jiu. Cu caracter torențial sunt și pâraiele denumite „hodinăe” care își colectează apele din pânza freatică de la bazele teraselor a II-a (Dobra, Gornac etc.), formând cursuri temporare.
O caracteristică importantă a rețelei hidrografice din zonă o reprezintă numeroasele meandrări, despletiri de cursuri sau părăsiri de albii. Toate acestea, până la regularizările de cursuri din anii 1970 -1980, au dat naștere unor mlaștii, conuri de dejecție și albii fosile , surprinse de noi în câteva sondaje arheologice.
În ceea ce privește relieful din zona diagnosticată arheologic, acesta este alcătuit în mare parte din lunci și terasele inferioare ale văilor mai sus menționate, cu elevația cuprinsă între 190 și 250 de metri față de nivelul mării.
De-a lungul râului Jiu, care curge pe direcția N –S, se întinde terasa joasă și lunca aluvionară de vârstă cuaternară (holocen), larg dezvoltată pe stânga albiei (E). Formațiunile geologice ce alcătuiesc relieful deluros al zonei sunt de natură pelitică, argilo-marnoasă și aparțin pliocenului din exteriorul Carpaților Meridionali. Depozitele pleistocenului superior, specifice teraselor înalte, se întâlnesc aici în zona de platou de la Est de Târgu Jiu, spre satele Preajba, Drăgoieni și în aproperea Amaradiei Mici, toate având vârsta cuaternară.
Râurile ce curg în zona supusă diagnosticării, formează intrânduri cu terase, favorabile locuirii umane. Cele trei terase săpate de râul Jiu, de-a lungul timpului, sunt; terasa superioară ”Ciocârlăul” cu altitudinea de 240 m; terasa medie, cu 20 de metri mai jos (cunoscută și cu numele de Dobra); terasa inferioară (cunoscută cu numele de Obreja), între 205 și 210 m, pe care este situată cea mai mare parte a orașului. Amplasamentul obiectivului pentru care s-a executat diagnosticul arheologic, corespunde ultimelor două terase.
Datorită pânzei freatice de suprafață (între 0,50 – 1,80 până la 3,50 m), în lunca Amaradiei Mici sunt prezente numeroase zone cu vegetație specifică de mlaștină (țipirig, papură etc.) și chiar mici ochiuri de baltă,unde stagnează apa.
Fără îndoială că această situație corespunde unei perioade care cuprinde ultimele trei milenii, aceste caracteristici având o importantă influență asupra prezenței sau absenței structurilor de locuire, respectiv asupra dinamicii și transformării habitatului uman de-a lungul timpului în zona cercetată (s.n.).
Din punct de vedere pedologic, zona este una de depozite aluvionare, cu substrat argilos, galben sau cenușiu. Sub aceste straturi se întâlnesc frecvent zone cu pietriș și nisip, identificate mai ales pe conurile de dejecție ale văilor sau în proximitatea unor albii fosile.
Din punct de vedere climatic, temperatura este una„blândă”, de adăpostire și se datorează apropierii de Carpații Meridionali. În depresiunea Târgu Jiu clima este una temperat continentală cu influențe mediteraneene.
Cea mai mare parte din terenurile intersectate de traseul obiectivului de investiție, sunt ocupate cu pășuni și culturi agricole. Există și câteva perdele forestiere(zăvoaie în luncile râurilor) sau livezi de pomi fructiferi (nuci, meri, pruni – atât pe varianta de est cât și pe cea de vest), ce vor fi afectate într-o mică măsură de lucrările de construire a variantei de ocolire.
Din punct de vedere al cercetărilor arheologice executate în apropierea acestei zone amintim, cercetările arheologice sistematice desfășurate de-a lungul timpului în județul Gorj, începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea (Alexandru Ștefulescu în anii 1891 – 1901, Grigore Tocilescu și Pamfil Polonic în 1897 -1899), dar mai ales cele din secolul al XX-lea (C.S. Nicolăescu-Plopșor în 1937, Grigore Florescu și Espectatus Bujor în anii 1955 – 1956 și 1966, Venera Rădulescu, Luminița Munteanu, Cristian Vlădescu, Constantin Petolescu, Gheorghe Calotoiu sau Vasile Marinoiu în perioada 1972 – 2000 și continuând cu cele din perioada 2001 – 2013 (Vasile Marinoiu și Gheorghe Calotoiu), au semnalat în apropierea zonei afectate de construirea centurilor de ocolire a municipiului Târgu Jiu, existența unor situri arheologice.
Astfel, din epoca bronzului avem reperat și cercetat parțial o așezare (de către Gheorghe Calotoiu cu ocazia lucrărilor de reabilitare a D.N. 66 Târgu Jiu- Petroșani), în punctul ”În Lunci”, sat Curtișoara (situat de o parte și de alta a șoselei), la cca 1 km nord de limita variantei de ocolire Est. În satul Drăguțești (comuna Drăguțești), la cca 3 km sud de varianta ocolitoare s-a descoperit întâmplător un depozit de bronzuri.
Din epoca fierului (Halsttat), este semnalată o așezare în satul Preajba (component al municipilui Târgu Jiu), pe un terasă de la est de sat, la cca 2 km est de varianta ocolitoare Est.
Cele mai numeroase situri reperate și parțial cercetate, sunt însă cele de epocă romană:
– villa rustica situată la sud-est de Târgu Jiu în punctul ”Știubeiul lui Ionicioiu”, de pe malul stâng al râului Amaradia, la cca 1 km vest de centura de ocolire, varianta de Est ( cercetată parțial în anul 1966 de Espectatus Bujor):
– Complexul de fortificații romane de la Bumbești Jiu, oraș Bumbești Jiu;
– Pleșa-Porceni – castra aestiva, pe malul drept al Jiului (cercetat în anii 1978 și 1994 de Constantin C. Petolescu și col. Cristian Vlădescu);
– Pe malul stâng al Jiului, în punctele ”Vârtop„– castra stativa cu val de pământ, thermae și vicus militari și ”Gară„ castra stativa cu zid de piatră, thermae și vicus militari (cercetate în anii 1955-1956 de Grigore Florescu și Esp. Bujor, în perioada 1969 – 1982 Esp. Bujor și C.C. Petolescu (de la Institutul de Arheologie din București), în perioada 1983 -1993 cercetările au fost conduse de col. Cristian Vlădescu (de la Muzeul Militar Național din București), iar în perioada 1994 – 2009 de Vasile Marinoiu (de la Muzeul Județean Gorj ”Alexandru Ștefulescu„ din Târgu Jiu).
Aceste situri se află la cca 3 – 4 km nord de limita viitoarei centuri de ocolire a municipiului Târgu Jiu, varianta Est.
Tot din perioada romană este semnalată o inscripție în piatră descoperită întâmplător, la sfârșitul secolului al XIX-lea, în Iezureni (localitate componentă a muicipiului Târgu Jiu), în imediata apropiere a viitoarei centuri de ocolire din zona de Est, precum și unele tezaure de monede romane de argint descoperite întâmplător, la Preajba și la Ungureni, comuna Dănești, la cca 1 km est și respectiv 2 km sud de varianta ocolitoare din zona de Est, precum și la Slobozia (cartier component al municipiului Târgu Jiu), varianta ocolitoare de Vest .
Din epoca feudală a fost cercetată (între anii 1981 – 1995 de către Venera Rădulescu de la Muzeul Național de Istorie București), așezarea din secolele XV –XVI, de la Polata, punctul ”Câmpul lui Pătru„ de pe malul stâng al râului Șușița, la cca 2 km nord de varianta de ocolire din zona de Vest .
Tot din aceeași perioadă amintim de existența mănăstirii Vișina (cu hramul Sf. Treime), la intrarea în defileul Jiului, ale cărei ruine se păstrează și astăzi. Ea se află situată la cca. 7 km nord de varianta de ocolire din zona de Est și a fost cercetată în anii 1971 și 1972 de către Luminița Munteanu, de la Muzeul Național de Istorie din București.
În desfășurarea diagnosticului arheologic de-a lungul variantelor de ocolire a Târgu Jiului, am urmărit următoarele obiective:
-Determinarea prezenței sau absenței materialelor arheologice, a structurilor, complexelor, artefactelor sau ecofactelor din zona afectată de lucrările de construcție a obiectivului de investiții.
-Avizarea suprafețelor unde diagnosticul arheologic nu a pus în evidență existența unor descoperiri cu valoare istorică.
-În cazul descoperirilor unor vestigii arheologice, s-a urmărit distribuția spațială a acestora (delimitarea siturilor în raport cu obiectivul investiției), stratigrafia zonei, caracterul și starea lor de conservare.
-Evaluarea riscurilor patrimoniului cultural în relație cu implementarea proiectului de construire.
-Elaborarea unor estimări cantitative privind viitoarele cercetări arheologice preventive de pe traseul acestui obiectiv de investiție (necesarul de resurse umane ți tipul acestora, utilaje,perioada de timp edicată cercetărilor ertc.).
-Elaborarea unor devize estimative cu privire la costurile viitoarelor cercetări arheologice preventive și de supraveghere. (Va urma)
Dr. Marinoiu Vasile, dr. Sana Daniel, drd. Petcu Radu, drd. Colțeanu Petre
