La sfârşitul primului semestru al acestui an, numărul familiilor gorjene în care părinţii sunt plecaţi la muncă în străinătate a ajuns la 1.092, incluzând nu mai puţin de 1.269 de copii. Majoritatea se află în familie sau la rude până la gradul IV, fără măsură de protecţie; 29 de micuţi au rămas la asistenţi maternali profesionişti, 35 au ajuns în centre de plasament publice sau private. 110 copii au rămas la rude până la gradul IV, cu măsură de protecţie.
Mii de copii din România sunt orfani, nu la propriu, ci la figurat. Sistemul îi obligă pe majoritatea dintre ei să poarte amprenta acestui „calvar”. Vorbim despre copiii fără copilărie, despre copiii ai căror părinţi au plecat în străinătate, în căutarea unei vieţi mai bune. Victimele sunt ei, aceşti copii, care zi de zi aşteaptă ca părinţii lor să treacă pragul casei. În realitate, numărul lor este mai mare, însă, „ţinând cont că nu există o prevedere care să oblige părintele se înregistreze la primărie”, nu se poate face nimic. Este un fenomen, şi din păcate, acesta ia amploare, chiar şi în Gorj.
În acelaşi timp, s-a constatat că plecarea părinţilor la muncă în străinătate a avut efecte negative asupra copiilor lăsaţi acasă: tinerii suferă de tulburări psiho-afective şi de tulburări de comportament, precum consum de droguri şi alcool, prostituţie sau abandon şcolar. „Astfel, copiii devin, de multe ori, victime ale abuzurilor de natură fizică, sexuală şi emoţională, fiind chiar neglijaţi de persoanele în grija cărora au fost lăsaţi. Proiectul de lege privind protecţia copiilor ai căror părinţi sunt plecaţi temporar în străinătate, ce stabilea amenzi de până la 10.000 de lei pentru părinţii care pleacă la muncă în străinătate şi nu îşi lasă copiii în îngrijirea unei rude, a fost respins recent de Camera Deputaţilor, în calitate de for decizional. Astfel, deşi a fost adoptată de senatori în 2012, propunerea legislativă şi-a încheiat definitiv parcursul legislativ în Parlament”, menţionează directorul general al DGASPC Gorj.
Peste 1.200 de mici gorjeni rămaşi fără părinţi
Potrivit datelor centralizate de către Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Gorj, la nivelul judeţului nostru, la finalul lunii iunie 2015, numărul familiilor în care părinţii sunt plecaţi la muncă în străinătate a ajuns la 1.092, incluzând nu mai puţin de 1.269 de copii. Dintre aceştia, peste o mie au fost lăsaţi în grija rudelor până la gradul IV, fără măsură de protecţie; alţi 29 de micuţi au rămas la asistenţi maternali profesionişti, 35 au ajuns în centre de plasament publice sau private. 110 copii au rămas la rude până la gradul IV, cu măsură de protecţie.
Ce simte copilul rămas, temporar, fără părinţi?
Aproape 80.000 de copii aveau la sfârşitul lui 2012 unul sau ambii părinţi plecaţi la munca în străinătate. Datorită nevoii de a înţelege situaţia cu care se confruntă în urma plecării părinţilor săi, copilul, prezintă sentimente de pierdere, de dezorientare emoţională şi confuzie care sunt determinate şi legate de ceea ce va urma să se întâmple cu sine şi familia sa. „Se poate observa o hipersensibilitate interacţional-socială (contacte sociale fragile), cauzată de sentimentele de nesiguranţă. Minorul aflat într-o situaţie de acest gen prezintă: stări de insecuritate; sentimente de nesiguranţă; anxietate; senzitivitate; sensibilitate emoţională; inhibiţii psiho-afective; afecte de culpă”, precizează purtătorul de cuvânt al DGASPC Gorj.
Recomandările specialiştilor
Între recomandările specialiştilor pentru copiii ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate, dar şi pentru persoanele care se ocupă de aceşti micuţi, se regăseşte şi includerea minorului într-un program de consiliere psihologică în vederea optimizării capacităţilor şi abilităţilor personale, prin dezvoltarea factorilor de coping şi rezilienţă; acceptarea momentelor de criză ca momente de „creştere” personală şi interpersonală (descoperirea împreună a soluţiilor posibile); stimularea relaţionării pozitive cu persoanele cunoscute (membrii familiei, colegi, prieteni, profesori şi alţii); stimularea încrederii în sine prin încurajarea deciziilor personale, cu exemple de comportamente pozitive şi negative, şi modul în care sunt sancţionate.
Minodora Sucea
