Realitatea Gorjeana

Îmbătrânirea activă şi solidaritatea între generaţii

 | 26 noiembrie 2012, 17:10 | 0 comentarii | 

De aproape trei decenii, Comisia Europeană a propus statelor membre câte un program tematic. Astfel „Anul combaterii sărăciei şi ocluziunii sociale” – 2010, a fost urmat de „Anul European al voluntariatului, iar conform Deciziei n. 940/2011 a Parlamentului European şi Consiliului Uniunii Europene, anul 2012 este consacrat „îmbătrânirii active şi solidarităţii între generaţii”.

Semnatura eletronica CertDigital

Pentru a marca începutul Anului European al îmbătrânirii active şi Solidarităţii dintre Generaţii – 2012, Comisia Europeană a prezentat un nou sondaj, Eurobarometru, care arată că 71% dintre Europeni sunt conştienţi că populaţia Europei este în curs de îmbătrânire şi numai 42% sunt îngrijoraţi de această evoluţie. Acest rezultat contrastează puternic percepţiile responsabililor politici, care priveşte îmbătrânirea populaţiei drept o problemă majoră.
În ţara noastră, ca de altfel în toate ţările din Europa, se înregistrează un proces continuu de îmbătrânire semnificativă a populaţiei. Studiile efectuate previzionează că, în anul 2050, pensionarii vor ocupa baza piramidei demografice a vârstelor, aspect subliniat în diverse materiale de specialitate de către unii observatori atenţi ai vieţii sociale din România. Perspectivă complicată şi costisitoare, mai ales ca urmare a creşterii cheltuielilor publice în domeniul pensiilor şi sănătăţii, dar nu fără soluţii din partea statului ca actor principal în acordarea şi corelarea permanentă a soluţiilor pozitive: a face ceva pentru bătrâni, a gândi pozitiv despre bătrâneţe, a fi mai mult decât un bătrân – pozitiv şi a gândi pozitiv ca să mă menţin activ şi sănătos.
Modificările demografice constituie atât provocări cât şi oportunităţi. Este posibil ca îmbătrânirea populaţiei să mărească presiunea bugetului public asupra sistemului de pensii, şi să sporească necesarul de personal al serviciilor sociale şi de îngrijire pentru persoanele vârstnice. Vârsta înaintată este din păcate încă asociată cu boala şi dependenţa, vârstnicii putându-se simţi excluşi de pe piaţa muncii şi din viaţa de familie şi societate.
Există temerea că generaţiile mai în vârstă pot deveni o povară pentru tineri şi acest fapt duce la atitudini de respingere sau chiar tensiuni între generaţii, abordare care nu ţine cont de contribuţia reală şi potenţialul considerabil pe care persoanele în vârstă o pot aduce societăţii. Din aceste motive, obiectul general al anului European al îmbătrânirii active şi al solidarităţii între generaţii este facilitarea creării unei culturi a îmbătrânirii active, bazată pe o societate a tuturor vârstelor.
Multe persoane vârstnice ar dori să joace un rol util în societate – nu numai la creştere a propriilor nepoţi – cu scopul de a-şi rotunji veniturile care, în multe cazuri, nu satisfac cerinţele minime existenţiale, însă din păcate societatea nu a venit cu o ofertă, excepţie fiind doar cea de administrator de bloc şi poate atât.
Promovarea îmbătrânirii active nu se poate realiza, decât în contextul existenţei unei solidarităţi puternice între generaţii. Societatea noastră a avut tradiţii pozitive în această direcţie, dar de câteva zeci de ani şi-au pierdut treptat din valoarea lor autentică. Locuirea împreună a bunicilor, copiilor şi nepoţilor a creat această solidaritate la nivel familial şi s-a transmis şi în comunitate, mai ales în mediul rural. După anul 1990 însă, libera circulaţie, globalizarea, politicile economice şi sociale naţionale, neadaptate noilor condiţii, au slăbit aceste legături tradiţionale seculare.
Referitor la măsura în care există solidaritatea intergeneraţională în ţara noastră, un studiu al Centrului European pentru Studii Sociale realizat în anul 2009, arată din păcate că din ce în ce mai mulţi bătrâni din România se simt discriminaţi, ţara noastră aflându-se cu cea mai mare rată a discriminării bătrânilor alături de alte ţări printre care Cehia, Ucraina, Slovacia şi altele.
Am citit şi mai recitesc rândurile privind temerea că generaţiile mai în vârstă pot deveni o povară pentru tineri, şi în mod implacabil naşterea unui conflict între generaţii. Nimic mai fals, conceptul de îmbătrânire activă, trebuie să devină element de cultură naţională bazată pe o societate a tuturor vârstelor.
Frumoasa imagine a omului vârstnic aparţine conştiinţei noastre şi ea trebuie preluată şi de tânăra generaţie, devenind ca un semn de nobleţe pentru persoanele de vârsta a treia, de adus un omagiu celor ajunşi în această etapă a vieţii, când sufletul se hrăneşte cu amintiri, aceasta datorită faptului că se bazează pe realizările anterioare, aşadar pe nişte certitudini.
În ziua de astăzi puţini oameni ştiu să fie bătrâni. Ei se adaptează foarte greu la noile schimbări ale vieţii, nu mai fac faţă greutăţilor şi neajunsurilor, suportă greu singurătatea, mulţi sunt săraci şi bătrâni. Noi cei din comitetul asociaţiei pensionarilor Gorjeni, am încercat şi într-o anumită măsură credem că, am reuşit să aducem o rază de lumină, caldă şi blândă acestora, organizând mai multe acţiuni pentru a se simţi că nu sunt singuri, că avem nevoie de ei.
Asociaţia noastră, constituită din oameni pentru oameni, încearcă să ajute vârstnici să-şi amintească cu plăcere de viaţa şi dorinţa de viaţă, pentru că mai frumoasă decât viaţa nimic nu este. S-a încercat şi de mai multe ori credem că s-a reuşit să se ajungă la sufletul pensionarilor, să aducă speranţa în ziua de mâine. Au fost organizate mai multe activităţi culturale, sportive, concursuri de artă culinară, de şah şi table, excursii şi simpozioane chiar şi cu ocazia Zilei Internaţionale a Persoanelor Vârstnice cu scopul promovării tradiţiilor ca punte între trecut şi viitor.
Grija societăţii şi în special a celor ce conduc destinele ţării noastre, trebuie să fie îndreptate spre identificarea soluţiilor de protecţie a pensionarilor, respectiv a vârstnicilor. Aceasta a datoria morală şi în acelaşi timp constituţională. Aceştia sunt datori să le ofere condiţii mai bune de viaţă vârstnicilor deoarece şi-au făcut datoria faţă de ţară şi faţă de generaţia actuală.
Este absolut necesar să existe preocupare pentru a găsi în permanenţă soluţii pentru îmbunătăţirea traiului zilnic al persoanelor în vârstă şi desigur al pensionarilor. Ieşirea la pensie este un eveniment deosebit de important în viaţa fiecăruia, dar în majoritatea cazurilor este un moment dificil, care adesea este însoţit de un neplăcut sentiment al inutilităţii lui pentru societate.
Cu toate acestea cred în puterea şi înţelepciunea vârstnicilor de a face faţă tuturor greutăţilor cu care se confruntă. Personal, folosesc acest prilej pentru a-mi manifesta solidaritatea cu domeniile lor, să-i asigur că nu sunt singuri şi să le adresez şi cu această ocazie, urări de sănătate, linişte sufletească şi speranţa în Bunul Dumnezeu.
Ec. Petre Rădulescu Preşedinte al Consiliului Judeţean al Persoanelor Vârstnice şi Preşedinte al Ligii Pensionarilor din judeţul Gorj

Articole asemanatoare



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

ECO JURNAL