Născut în 4 noiembrie 1936, în satul Blahniţa de Sus, com. Săcelu, într-o familie de oameni harnici şi modeşti, lucrători ai pământului, s-a grăbit să ne părăsească pentru totdeauna, mutându-se în lumea cerească. Este vorba de prof. Buşoi Valerian, care, cu o zi mai devreme de ziua de naştere, a încetat să se mai afle printre noi.
Vestea decesului prof. Buşoi Valerian a căzut ca un trăsnet asupra membrilor familiei, a rudelor şi a celor care l-au cunoscut şi apreciat. Plecat dintr-o familie de buni gospodari, a urmat cursurile primare la şcoala din sat, cursurile gimnaziale la şcoala din centrul comunei, făcând parte dintre elevii premianţi. A urmat în continuare cursurile şcolii pedagogice din Tg-Jiu, obţinând calificarea de învăţător şi mai târziu cursurile universitare de limbi moderne, obţinând calificarea de profesor. În cei peste 35 de ani de activitate a lucrat în ogorul şcolii ca învăţător, apoi ca profesor, îndeplinind mulţi ani funcţia şi de director de şcoală, ocupându-se cu simţ de răspundere de instruirea şi educarea multor generaţii de elevi, bucurându-se de stima şi educarea multor generaţii de elevi, bucurându-se de stima şi aprecierea colectivelor de dascăli, în mijlocul cărora şi-a desfăşurat activitatea, obţinând în majoritatea situaţiilor calificativul de ”F.bine”. S-a bucurat în tot cursul vieţii de respect şi stimă din partea consătenilor săi, cât şi din partea generaţiilor de şcolari, pe care i-a instruit şi educat cu mult patos. În perioada de muncă în ogorul şcolii a fost promovat şi ca inspector şcolar atât la Secţia de învăţământ a raionului Gilort, cât şi la Inspectoratul Şcolar Judeţean Gorj, făcându-şi cu prisosinţă datoria de îndrumare şi control a procesului instructiv educativ. A fost căsătorit cu învăţătoarea Călugăriţa Silvia, care a decedat cu 18 ani în urmă, iar prin căsătoria lor au dat viaţă la două fiice: Codruţa – profesoară – şi Valerica – asistentă medicală. La rândul lor fiecare are câte un băiat, pe care bunicul i-a iubit cu dezinvoltură, fără a face deosebire între unul şi celălalt. Dar moartea, care i-a curmat firul vieţii, la începutul lui noiembrie 2012, l-a mutat cu trupul şi sufletul din lumea pământească, în lumea cerească, unde nu este nici durere, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit. Ziua de 3 noiembrie 2012, ziua înhumării trupului fără viaţă al profesorului Buşoi Valerian, a fost o zi senină şi însorită, dar acest lucru n-a putut schimba în bine durerea, tristeţea şi atmosfera mortuară ce a pus stăpânire pe membri familiei şi marea mulţime prezentă la acest eveniment funebru. Deşi a plecat dintre noi prea repede, totuşi el va rămâne în conştiinţa membrilor familiei, a rudelor şi prietenilor şi a tuturor celor ce l-au cunoscut, veşnic viu şi nu-l vor uita prea uşor, căci despre el se poate spune:
”Era mic la stat,
Mare la sfat
Ca el luminat
Mai rar în sat”
În aceste momente de durere, tristeţe şi părere de rău, îl rugăm pe bunul Dumnezeu să-l odihnească în pace, iar ţărâna să-i fie uşoară şi somnul liniştit. Dumnezeu să-l ierte!
Prof. Bărăscu Alexandru – Săcelu
