– Rep. Domnule Inspector școlar general, Ioan Ișfan, vă simțiți ocrotit de «mâna» Lui Dumnezeu, în activitatea dumneavoastră de educare și instruire a copiilor Gorjului?
-Bineînțeles, pentru că Dumnezeu ne învață să ne iubim aproapele, să-l respectăm și să-l ajutăm! Până la urmă, copiii noștri sunt viitorul, și eu vă spun sincer că atunci când văd ceea ce se întâmplă în învățământul din Gorj, cred că România are un viitor bun, iar în următorii 10-15 ani, va avea o poziție mai bună în Europa și va avea un cuvânt de spus, ceea ce va face mai simțită cultura românească în Europa, tocmai datorită acestor tineri care au fost pregătiți în ultimii ani de învățământul românesc!
“Încerc să schimb, cât de puțin sau cât de mult pot, mentalitatea oamenilor”
– Rep. Știu că sunteți un om care străbate județul de-a lungul și de-a latul, cum se spune, care cunoaște realitățile din județ, așa că v-aș întreba, dacă ați întâlnit în deplasările dumneavoastră și situații care v-au plăcut mai puțin, ca să nu spunem despre situații care v-au nemulțumit în ceea ce privește munca unor cadre didactice?
-Prin natura activității, am o echipă care se ocupă și realizează controale tematice în cadrul inspecției școlare, iar de la începutul anului acesta școlar, avem până acum, peste cinci inspecții speciale făcute la școli din județ, la gimnazii și la licee, iar colegii îmi spun că nu au constatat că ar fi lucruri nelalocul lor! Eu, cel puțin o dată pe săptămână, uneori chiar de 2-3 ori pe săptămână, mă deplasez în județ și intru în școli, în clase, unde discut cu copiii, cu profesorii, pentru că în programul de management pe care l-am semnat cu d-l ministru al Educației Naționale, mi-am propus ca la sfârșitul clasei a VIII-a să nu mai avem copii care să nu știe să scrie și să citească românește! Mai mult, să nu mai avem copii care să nu înțeleagă ceea ce citesc în limba română!
– Rep. E foarte dificil să lupți cu mentalitatea oamenilor, cu «lacunele didactice» ale unor colegi de-ai noștri!
-Iar, aceste lucruri, vedeți, nu le putem face de pe o zi pe alta! Atunci, am grijă să merg să văd, să discut și să încerc să schimb, cât de puțin sau cât de mult pot, mentalitatea oamenilor!
– Rep. Bine, bine, dar, toți oamenii înțeleg acest lucru atât de delicat?
-Vedeți, peste tot unde mă duc prin școli, în clase, întâlnesc în ultimele bănci copiii care vin, stau în bancă, dar nu înțeleg mare lucru! Să încercăm să nu-i mai izolăm pe acești copii din «ultima bancă» și să-i punem undeva mai în față, în banca a doua, în banca a treia, spre exemplu, pentru că în prima bancă, să spunem că stau cei mai buni! Să-i aducem în mijlocul clasei și împreună cu cadrul didactic să-i ajutăm să spună acasă mamei: «Astăzi am învățat și eu ceva la școală și nu am stat degeaba!». Încerc să fac acest lucru, așa cum încerc să identific și copiii cu probleme sociale, pentru a demitiza o altă formă de învățământ. Avem din toamnă, mai multe clase cu învățători «de sprijin» și îmi doresc sincer ca activitatea lor intelectuală să fie îmbunătățită! Ei nu fac față într-o clasă normală, dar încet-încet să reușim ca ei «să prindă trenul», pentru că asta mi-am dorit! Am discutat cu inspectorul care se ocupă de învățământul special, să identificăm pe zone copiii care au probleme și de care să ne ocupăm special, pentru ca la sfârșitul ciclului de învățământ să poată și ei să scrie și să citească românește!
“Ca să văd copiii mei la zece ani, se pare că Ștefan e mult mai bun decât era Ioana la aceeași vârstă”
– Rep. Aveți o fetiță minunată, care a terminat clasa a XI-a la CNTV Tg. Jiu, o premiantă și o tânără cu multe însușiri, cu multe calități!
-Da, Ioana a încheiat cursurile clasei a XI-a, e un copil pe care Dumnezeu mi l-a dat familiei mele, e un copil «trimis» de Dumnezeu, pentru că prin tot ceea ce face, ne aduce bucurie în suflet!
– Rep. Băiatul, parcă știu că îl aveți la Școala Gimnazială 8, așa este?
-Da, Ștefan a terminat clasa a IV-a, un copil dotat, că, vă dați seama, dacă nu-mi laud eu copiii, cine să mi-i laude? Dacă mă uit la el și fac o comparație, ca să văd copiii mei la zece ani, se pare că Ștefan e mult mai bun decât era Ioana la aceeași vârstă!
– Rep. Da, parcă vin generații mai pline de informație, mai cu aplomb, dar, nu știu cât de relevant este acest lucru!
-Da, sper să și confirme! Toată lumea o laudă pe Ioana și toată lumea spune că băiatul a crescut în «umbra» ei, pentru că știți că fiecare ne dorim ca să fim și mai buni, nu e așa? Mai ales când ai în față unul foarte bun, crezi că e greu să-l depășești, dar uneori te mai și ambiționezi!
– Rep. Băiatul moștenește acest prenume al său?
-Cu Ștefănuț e o adevărată poveste, pentru că părinții mei au hotărât ca pe mine să mă cheme Ion și să-mi zică «Nicu», pentru că așa îl chema pe bunicul meu, tata lui taică-meu, care a murit pe front, ars de viu la Cotul Donului. Dar, nu vă spun că de-a lungul timpului, pe undeva prin clasa a VII-a sau a VIII-a au început să-mi spună Ștefan, nu atât părinții mei, cât bunica, mama lui taică-meu! Ușor, toată lumea din familie a început să-mi spună Ștefan, iar atunci am zis că dacă pe băiețelul lui frate-meu îl cheamă Ion, dacă am un băiat, îi voi pune numele Ștefan!
– Rep. Aceste aspecte legate de familie, să spunem că fac parte din sistemul educațional, domnule inspector școlar general?
-Sper că nu deranjează pe nimeni, de aceea, ca să nu riscăm, putem aborda și o altă problemă, dacă mai avem timp!
“Funcția pe care o ocup în momentul de față, să știți că nu-mi dă foarte multă libertate”
– Rep. Ce proiecte vă propuneți pentru noul mandat, obiectivat prin câștigarea unui concurs pe acest post? Cred că aveți argumente să faceți lucruri mai deosebite și cu mai mult curaj!
-Vedeți dumneavoastră, sunt mai multe aspecte aici! Funcția pe care o ocup în momentul de față, să știți că nu-mi dă foarte multă libertate!
– Rep. Sună ca o glumiță precizarea aceasta, cum, adică, nu vă dă «multă libertate»?
-Păi, să vă spun, pentru că sunt și unele constrângeri foarte mari, pentru că, în primul rând, eu trebuie să fiu cel care este atent și veghează ca legislația școlară să se aplice corect în învățământul din Gorj, cu toată lumea la fel! Practic, foarte puțin pot să intervin eu în acest proces. Doresc, în continuare, ca în învățământ să fie ordine, disciplină și seriozitate! Să știți, dacă acum trei ani credeam că e foarte simplu să readuc normalitatea…
– Rep. Ce aveți în vedere, privitor la această «normalitate»?
-Am în vedere ca fiecare profesor, fiecare învățător sau fiecare educator să-și efectueze norma didactică, toate cele 18 ore din norma didactică! Așa înțeleg eu normalitatea în învățământ! Dacă la învățământul preșcolar, primar, gimnazial sau liceal-zi, nu sunt probleme, oamenii își fac orele, se ocupă de problemele școlii, cred că mai avem unele probleme cu învățământul liceal-seral, post-liceal, la învățământul cu frecvență redusă, unde nu înțeleg colegii noștri că ora trebuie să fie efectuată și la 9 dimineața și la 9 seara!
– Rep. Vorbeați despre starea de «normalitate», dar, nu credeți că sunt și situații de…anormalitate în unele școli?
-Cu mult interes, pot să discut și asemenea cazuri, pentru că am un program de audiențe și la mine «audiențele» sunt permanente! În fiecare zi, când este cazul, discut cu fiecare, ați văzut, colegii intră în birou, discută cu mine problemele, cred că așa e normal!
– Rep. Oamenii care intră aici, în biroul dumneavoastră, au întotdeauna certitudinea că vor fi ascultați și problemele lor sunt rezolvate?
-Cu tot dragul, caut să vorbesc deschis cu oamenii și caut să rezolv, totodată și problemele instituției! Întotdeauna, informațiile mi le culeg de la oamenii cu care discut, și atunci, cred că e firesc să iau în considerare exemplul sau exemplele de «anormalitate» care pot să existe în unele școli!
“Doresc din suflet ca țara noastră să fie o țară normală, în care oamenii să aibă din ce în ce mai multă valoare”
– Rep. Domnule Inspector școlar general, Ioan sau Nicu Ișfan, vă doresc să trăiți și vă desfășurați activitatea dumneavoastră extrem de importantă, într-o normalitate, fără ghilimele, pentru ca învățământul românesc, cel gorjenesc, în cazul nostru, să facă pașii necesari care să ne conducă spre acea calitate a procesului instructiv-educativ pe care ne-o dorim cu toții!
-Vă mulțumesc mult de tot, și nu aș vrea să închei, înainte de a vă spune că eu fac parte dintr-o «echipă» de oameni destoinici! Sunt mândru că fac parte din această «echipă», care este «echipa» premierului Victor Ponta, care conduce un guvern ce se luptă și se zbate pentru ca în România, așa cum eu îmi doresc în învățământ starea de normalitate, la fel doresc din suflet ca țara noastră să fie o țară normală, în care oamenii care muncesc, cei care gândesc, să aibă din ce în ce mai multă valoare!
– Rep. Acest lucru îl dorim cu toții, e un lucru firesc! E normal ca sistemul educațional să fie mereu legat de esența firii umane, pentru că în politică se întâmplă și unele lucruri care sunt departe de normalitate, departe de ceea ce ne dorim într-o societate mai prosperă, mai deschisă la problemele oamenilor și mai puțin legată la «timona» dedesupturilor murdare ale unor grupuri de interese!
-Eu cred că Guvernul Ponta a scos politica din învățământ, iar un exemplu este chiar concursul pentru ocuparea funcțiilor de inspectori!
– Rep. Da, da, e un recurs la normalitate!
-Vă spun, pentru mulți a fost o surpriză totală, corectitudinea, seriozitatea, transparența, iar în acest sens, vă spun că fac parte dintr-o «echipă» și mă mândresc de acest lucru! Suntem profesori, și eu, și dumneavoastră, și alți oameni destoinici, iar până la urmă, «politica» pe care o cer inspectorilor s-o facă este politica învățământului de calitate, iar Guvernul Ponta a dovedit că sprijină învățământul, a plătit oamenilor sumele restante, iar salariile au crescut și ele, iar acest lucru se simte pe «fluturașul» nostru! Pentru prima dată, din 2010 încoace, după ce au «operat» cei care ne-au luat 25% din salariu, simțim un reviriment al veniturilor noastre, iar acest lucru ne bucură! Cred în această «echipă» și în faptul că va face multe lucruri bune pentru România!
Profesor, Vasile Gogonea
