Doamne, cât de greu îmi vine să mă conving că, de acum înainte, nu o să mă mai văd niciodată cu Viorel Gârbaciu!…Că prietenia noastră, de aproape patruzeci și opt de ani, a devenit o amintire. Ne-am cunoscut în toamna lui 1970, la o ședință a Cenaclului Columna. S-au legat niște sentimente atât de puternice între noi că, de atunci, am devenit aproape nedespărțiți. Avea un cult al prieteniei cum rar îți este dat să întâlnești în viață. Știa, ca nimeni altul, că “a avea un prieten este mai vital decât a avea un înger”. Nu cred că, în Gorj, a existat vreodată cineva care să aibă o curte cu mai mulți prieteni ca el.
Ca om de cultură a avut atâtea realizări, că nu are ziarul nostru destul spațiu ca să le înșirăm pe toate. Să nu uităm că, datorită tenacității sale, a fost repusă pe verticală Coloana lui Brâncuși, ce fusese dată jos de către niște minți bolnave și zăcea în niște containere de câțiva ani. Să nu uităm că tot Viorel Gârbaciu este acela care, pe când era directorul Școlii Populare de Artă, a înființat Ansamblul Folcloric “Maria Lătărețu” și primul teatru de păpuși din Gorj. Dacă azi ne putem bucura sufletele, din când în când, cu concertele de cameră „Lyra Gorjului”, tot spre Viorel Gârbaciu ar trebui să se îndrepte mulțumirile noastre.
Festivalul de umor “Ion Cănăvoiu” și Festivalul de Folk “Poarta Sărutului” tot din ideile sale au izvorât.
Pe lângă toate acestea, Viorel Gârbaciu a fost și un poet foarte talentat. “Copilăririle” sale(adică volumele cu poeme pentru cei mici) sunt adevărate bijuterii. Ca să scrii asemenea versuri trebuie, în primul rând, să te copilărești.
Și asta nu îi iese oricui, ci doar acelora care au reușit să înțeleagă în toată profunzimea sa aforismul brâncușian: “Când nu vom mai fi copii, vom fi morți demult”. Se pare că până acum, dintre poeții gorjeni, doar Viorel Gârbaciu și Adrian Frățilă l-au înțeles așa cum trebuie. În „Nebuni de lună plină”, singura sa carte pentru adulți, am găsit atâta poezie cât n-am reușit să găsesc în nu știu câte volume ale altor confrați.
Prin cele spuse aici aș vrea să se înțeleagă că odată cu plecarea lui Viorel Gârbaciu la cele veșnice, Gorjul nu a pierdut un om, ci un mare Om.
Să ne mândrim că am avut șansa să fim contemporani cu el și să nu-l uităm niciodată. Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Spiridon Popescu
