Un muzeu, pentru a fi cu adevărat muzeu, trebuie să aibă, în primul rând, vizitatori. În absența acestora este clădire, aglomerație de materiale, depozit orice, dar nu muzeu! Este mai muzeu o încăpere goală, dar vizitată, decât o clădire plină cu orice, dar cu lacăt la ușă.
În 4 martie, înainte de începerea Festivalului folcloric, am inaugurat Muzeul Mărțișorului. Acesta e amenajat în clădirea vechii școli din Stoina. Exponatele sunt de trei categorii: Mărțișoare primite din toate zonele țării, afișe ale manifestărilor dedicate mărțișorului din toată lumea, precum și elemente care sugerează legătura dintre spiritul românesc și această tradiție. Două lucruri ne-au bucurat mult: participarea a peste 200 de oameni la inaugurare și ajutorul mare pe care l-am primit din toate părțile pentru această acțiune. Oameni care nu ne-au văzut niciodată ne-au trimis produsele lor, am primit multe mărțișoare, felicitări vechi de mărțișor, elemente de artizanat originale. De asemenea, răspunsurile primite de la cei cărora le-am trimis mărțișoare în străinătate.
Muzeul este o expoziție, e adevărat, dar reprezintă doar o parte din cea ce ne-am propus. Am dorit ca mărțișorul să ajungă la cât mai mulți români din străinătate și la cât mai mulți promoteri ai României. Un caz particular a fost colaborarea cu lectoratele de limba română și organizații ale studenților români din străinătate. Noi le-am furnizat mărțișoarele, iar aceștia cu forțe proprii au organizat distribuirea acestora, ateliere de mărțișor, prezentări ale acestei tradiții și a României în lume. Singur poți face relativ puțin. Am convenit cu reprezentanții localităților și școlilor care ne-au fost oaspeți ca pentru anul viitor să ne unim eforturile ca această tradiție să fie bine reprezentată în lume. În asociere cu România, Oltenia, Gorjul, bineînțeles.
Nu am inventat noi, aici, în Stoina, mărțișorul. Acesta a existat înainte și va exista și în viitor independent de noi. Dar cea ce am făcut noi a fost să-i oferim o “casă” acestei tradiții. Am considerat că e păcat ca și cel mai vechi obicei românesc să nu aibă locul său. Și toate semnele ne arată că am reușit.
Simultan cu inaugurarea Muzeului Mărțișorului am mai făcut câteva lucruri:
– am inaugurat expoziția “școala înainte de era digitală”. Am reprodus aspectul unei clase de școală din anii ´70-80 cu exponate originale. Toți vizitatorii ne-au mărturisit că se așteptau să intre pe ușă “tovarășa învățătoare”. Merită vizitată!
– am lansat “produs în Stoina”. Suntem o zonă cu potențial agricol. Și încercăm a trece (vorbind metaforic) de la a confecționa din aceeași cantitate de metal în loc de ciocane, ceasuri. Concret, a stimula produsele și semiprodusele agricole cu valoare încorporată mare.
– am inaugurat siteul www.muzeul stoina.ro dedicat trecutului comunității noastre, a obiectivelor istorice, etnografice, religioase din comună.
Mulțumim pe această cale tuturor celor care ne-au ajutat, ne-au sfătuit, au colaborat și criticat.
Ioana Bușe, primar Stoina
se vorbeste cu atata usurinta de martisoare, cand Monumentul Eroilor neamului,zace in descompunere chiar la doi pasi de asa zisul muzeu al martisorului si ce sa mai spunem despre soarta Cetatii Dacice veche de peste 2500 de ani, unde in fiecare an, vara, arheologii vin si fac sapaturi de cercetare si valorificarea bunurilor gasite, care la plecarea din santier, se roaga in genunchi de autoritatile locale sa faca astupatul santurilor rezultate in urma sapaturilor, gasindu-le la revenire tot neastupate!