Sâmbătă, 2 iulie 2016 s-a desfășurat reîntâlnirea la o masă colegială, după 56 ani de la terminarea Școlii Medii Nr 3 (azi Colegiul Spiru Haret) pentru absolvenții care au început lungul drum al formării și afirmării profesionale în anul 1960. Este generația ”de aur” (a câta oare ?) care a avut ca profesori o pleiadă de iluștri ai catedrei precum: Ion Manolesu, Bică Sterescu, Isac, Vasile Arjoca, Cucută, Atena Dumitrescu, Galaci Atanasiu, Modoran, Câlniceanu, Grigore Mladin, Nelu Sandu, Duțu Cernăianu, și pedagogi precum I.Paicu, Petre Nanu.
Regimul de elev la internatul liceului a fost deosebit de sobru, corect, auster, axat preponderent spre învățare și performanță nefiind permise ieșirile în oraș (decât la sfârșit de săptămână) cu bilet de voie, fumatul, consumul de alcool, purtarea fără uniformă de elev.
Rezultatul: toți absolvenții de liceu au dat examen și au intrat la facultăți, școli tehnice fiind ulterior integrați ca profesori, medici, ingineri, asistenți medicali, purtând greaua misie de refacere a țării după cel de-al Doilea Război Mondial, marea lor majoritate evidențiindu-se ca lideri profesionali fiecare în domeniul abordat, mulți ieșind la pensie din funcția de director de școală (Sgaibă Ion, Mangu Ion, Mainerici Tudor) ș.a., șef de secție (dr. Ion Paicu, dr. Ion Drăgoi), director de direcție sanitară (dr. Mihai Cârstea). Implicat afectiv și efectiv în organizarea evenimentului împreună cu colega Văduva Florentina am ”preluat ștafeta” de la regretatul prof Ion Ghinoiu și o voi/vom preda la rându-ne celui/celei căruia-i va reveni chinul și onoarea de a ”închide ușa”; constat însă că aparțin unei generații ce s-a născut în timpul războiului cu greaua misie de a reface și face structuri compromise, distruse ori inexistente după cel de-al Doilea Război Mondial.
Climatul social-politic actual destul de confuz marcat de tensiuni, conflicte artificial construite, o dinamică europeană și paneuropeană în continuă evoluție spre orizonturi incerte, îmi dă prilej să afirm că noi, împreună cu generațiile antecedente și succedente, ne-am făcut datoria lăsând o țară cu agricultură organizată instituțional, obiective industriale, economice, sociale și culturale în fiecare structură teritorială a României, o resursă umană evaluată la 23 milioane locuitori și un blazon. Revine generațiilor copiilor și nepoților noștri să continue modernizarea și afirmarea țării spre a lăsa celor ce le urmează o Românie integrată civilizației europene cu tradiții, cultură și spiritualitate specifice spațiului carpatic care să-și onoreze ascendența dacică.
La evenimentul actual și-au anunțat prezența profesorii: Băbeanu Gabriel, Burețea Maria, Marcu (Bobei) Floarea, Novac (Popovici) Maria, Ecobescu (Simu) Cireșica, Bortea (Vâlceanu) Dorina, Sulea (Vlădoiu) Marina, Făiniși Măndița, Mangu Ion, Mainerici Tudor, Bajmatără Domnica, Ungureanu (Prună) Silvia, Sgaibă Ion; inginerii: Butoi Grigore, Doandeși Constantin, Olaru Constantin; medicii: Paicu Ion, Cârstea Mihai; asistenții medicali: Banța Victor, Văduva Florentina, Dobrotă Adela, Mitricioiu Elena, Gugu Angela. Deși mulți sunt marcați de patologia specifică vârstei este remarcabil că aproape toți desfășoară o continuă activitate folosindu-și încă potențialul profesional restant și experiența acumulată prin ani refuzând condiția de consumator pasiv, singura sursă de investiție continuând a fi mica pensie. De altfel condiția fizică încă ne/le permite să fim urmași onorabili a ceea ce am fost prin anii 1960 când ”zburdam” să ne luptăm cu viața. Și am făcut-o bine.
Prin ani am pierdut colegi de certă valoare profesională precum dr. Ion Drăgoi, prof. Niculescu Eugenia, inginer Veniamin Revenco, prof. Nicolae Ghinoiu și mulți alții care au plecat spre Eden să culeagă florile raiului cu care-și vor primi colegii la marea întâlnire. Pentru ei precum și profesorii noștri aducem un pios omagiu și prinos de recunoștință.
În fotografia anexată suntem puțini din mulții ce am fost cândva, absolvenți ai Școlii Medii Nr. 3 din Tg.Jiu.
Victor Gh. Banța
