Joi, 11 noiembrie, în sala Robert Schuman a Liceului de Muzică şi Arte Plastice “Constantin Brăiloiu” are loc un adevărat regal interpretativ: două minunate soprano, din acest an, profesoare de canto classic au susţinut un recital unic prin originalitatea interpretării şi mai ales, prin profesionalism.
Spectacolul era inclus în agenda Cercului metodic al profesorilor de muzică. Şedinţa urma tipicul cunoscut: referat despre Impresionismul muzical sisţinut de prof. Ilie Cetean urmat de recitalul tinerelor profesoare Olimpia Bălăşoiu – Vegliach şi Alina Lăcătuşu. Evenimentele acestei dimineţi de noiembrie confirmă ideea că impresionismul nu a aparţinut doar interferenţei secolelor XIX-XX, că modernismul nu este numai o etapă istorică iar avangarda poate aparţine fiecăruia dintre noi atâta timp cât sparge tiparul oricărei încremeniri în proiect (G. Liiceanu). Traziţia a adus cu ea toată gama cromatică a “variantelor interpretative”, nu ne-a scutit de grotescul lipsei de comunicare adevărată, a instituit periodic forma fără fond a arivismului la toate nivelele, dar poate ne-a fost dată spre confirmarea ideii că ce nu te omoară te întăreşte, dar nici fără urme nu te lasă. La ceasul în care ne facem bilanţul activităţii, în atmosfera unor dezbateri metodice, am avut ocazia fericită să ascultăm două voci minunate, cum de mult nu mai auzisem. Fiecare purta cu ea amprenta studiului minuţios, mâna maestrului care a contribuit la toate aceste realizări, într-un cuvânt, personalitatea artistică.
Alina Lăcătuşu, fostă elevă a liceului nostru, începe lecţiile de canto clasic la clasa doamnei profesoare Gabriela Mareşi. Momentul este unic: doamna Gabriela Mareşi urmărea cu emoţie evoluţia fostei sale eleve. În 2006, Alina devine studentă a Facultăţii de Muzică din Timişoara, la secţia de Interpretare muzicală – Canto clasic, clasa prof. dr.Dana – Sorina Chifu. Repertoriul interpretat îi pune în valoare calităţile de soprană-spinto, cu sonorităţi puternice: Porgi amor (Iubire să dai), din Nunta lui Figaro de W.A.Mozart, Zueignung (Dedicaţie, Op. 10, No. 1) de Richard Strauss, Aria Gildei din opera Rigoletto de G.Verdi şi Aria Magdei din opera La Rondine – G.Puccini.
Ultima piesă confirmă chiar momentul apariţiei acestei tipologii vocale, la mijlocul secolului XIX, odată cu creaţia lui Puccini, în Italia şi a lui Jules Massenet, în Franţa.
Olimpia Bălăşoiu – Vegliach, absloventă a Colegiului Naţional „Spiru Haret”, primeşte primele îndrumări de la prof. dr. Floriana Pliundrea care, ascultându-i vocea, o recomandă fostului său mentor, profesor universitar consultant, Iulian Băiaşu. În 2010, absolvă Universitatea de Muzică Bucureşti – Facultatea de Interpretare muzicală – Canto clasic. Vocea sa este de soprană lirică lejeră, aceeaşi voce avea “măiastra pasăre de basm” şi “privighetoarea adorată”, Haricleea Darclée. Repertoriul său a cuprins: Summertime din opera Porgy and Bess de G.Gershwin, Aria Adelei din opereta Liliacul de Johann Strauss, Rusalka de Antonon Dvorak şi Aria Motanului din opera Motanul Încălţat de Cornel Trăilescu.
Acompaniamentul a fost susţinut de altă prezenţă tânără, prof. Alina Şuvar care a venit la noi de pe plaiuri ardelene: absolventă a liceului de muzică din Deva, Alina îşi va urma profesoara, Monica Zoltan, la Academia „Gheorghe Dima” din Cluj. În 2006 se transferă la Facultatea de Muzică „Spiru Haret”, în prezent fiind profesor titular al catedrei de Pian în liceul nostru. Tânăra profesoară s-a impus printr-o tehnică pianistică ireproşabilă, însoţind elevii în olimpiade şi concursuri, prezentă fiind la toate manifestările artistice. Repertoriul tinerelor interprete evidenţiază odată în plus talentul său, nu doar de corepetitor ci şi de interpret, într-un dialog dramatic voce – pian.
Prezenţa celor trei tinere interprete ne trimite cu gândul la perspectiva unei normalităţi pe care o aşteptăm cu toţii şi la adevărul simplu, dar pe cât de simplu, pe atât de incomod: cea mai mare performanţă, tot starea de normalitate rămâne.
Mihaela Sanda Popescu
