Liceul de Arte ”Constantin Brăiloiu” din Târgu Jiu a derulat în săptămâna ”Școala Altfel” din acest an școlar, cea de-a treia ediție a proiectului ”Artele și natura”, inițiat de profesor Eugenia-Liliana Ștefănescu și menit să dezvolte sensibilitatea și creativitatea elevilor participanți, care s-a finalizat cu o expoziție de fotografie și eseuri. Anul trecut, proiectul s-a calificat la etapa națională a competiției anuale, unde s-a clasat pe locul IV.
Așa s-a născut, în acest an, la cea de-a III-a ediție, eseul elevei Gabriela Grozavu, clasa a X-a B (arte plastice) care, pe lângă fotografiile realizate în excursie își demonstrează, cu această ocazie, și talentul literar.
Peisaje de poveste
Privesc pe fereastră cum în urma mea sunt lăsate oceane verzi, unde câteva flori din lumea piticilor ne fluturau petale în semn de bun rămas. Deodată, cineva mă scoate din brațele închipuirii. Microbuzul a oprit. Toată lumea se grăbea să coboare iar eu mă pierd în mulțime. Apoi, realizez unde suntem. Un zâmbet mi se întrezărește pe buze. Ne aflam la Cascada Bigăr!
De atât de mult timp îmi doream să ajung aici și, iată-mă! Este atât de frumoasă! Apa coboară sub forma unei minunate pânze, în care se oglindesc culorile curcubeului. Stânca, îmbrăcată integral în mușchi, dă forma micului izvor numit de localnici ‘’izbuc’’. Acum înțeleg motivul pentru care Cascada Bigăr se află printre cele mai frumoase cascade ale lumii! Încerc să captez în micul aparat de fotografiat această priveliște splendidă, dar cum poate încăpea o frumusețe atât de covârșitoare într-un ecran atât de mic?
După acest episod al zilei de abia începute, ne îmbarcăm pentru următoarea destinație. Între timp, norii veneau și plecau, lovindu-se de munți de eternitate, iar cerul se pudrase cu o nuanță ușor albăstruie.
Cu timpul ce zbura greoi în zări îndepărtate, ajungem în regiunea Padiș, o zonă carstică renumită pentru Cetățile Ponorului ce se află în vecinătate. Înconjurată și îmbrățișată de natură, străbat cu privirea peisajul ce se deschide în fața mea, precum o carte pe malurile-irevărsate, în timp ce aerul curat de munte mă împrospătează. Totul este perfect!
Mergând pe drumuri șerpuite, privirea îmi rămâne înmărmurită atunci când, în fața mea, apare impunătoare Cascada ”Vălul Miresei”. Furioasă, ea cade cu o viteză surprinzătoare,lovind stâncile cu putere, apoi dispersându-se în picături, formând iluzia unei sticle ce se sparge în mii de cioburi. Minune în Munții Apuseni! Despre această uluitoare cascadă am descoperit și o legendă. Se spune că o mireasă a căzut de pe stâncile abrupte din zona unde este cascada, iar voalul ei a rămas prins pe stânci. Acolo, nuntașii au început sa plângă, iar lacrimile lor s-au transformat în lacrimi de cascadă.
Ultimul obiectiv turistic a fost Cetatea Alba-Iulia, unde aerul încărcat de măreție și istorie, ne-a împresurat, iar grandoarea construcțiilor ne-a uimit.
Astfel, cu bagajul plin de amintiri, cu imaginile peisajelor de poveste derulându-mi-se în minte, cu zâmbetul larg și privirea pierdută în decorul superb, urc în microbuzul ce mă va duce acasă.
Gabriela Grozavu
