Partidul Naţional Liberal reprezintă o moşioară politică tentantă. Drept urmare, după plecarea lui Dan Ilie Morega, lupta pentru fotoliul de şef al unui partid care, fie în Opoziţie, fie la Putere, reprezintă o piatră tare.
Este demnă de un foileton jurnalistic, mai ales că intenţiile de vot ale mulţimilor s-au stratificat. Oamenii ştiu pe cine să aleagă şi ştiu şi de cine trebuie să fugă. Acest lucru s-a demonstrat şi la alegerile prezidenţiale atunci când preşedintele curajos, Băsescu a fost ales în detrimentul contra-candidatului fricos, Geoană. Tot la fel, la Gorj a fost preferat politicianul curajos, Morega, în detrimentul altor lideri care nu aveau atâta forţă şi atâta putere de organizare. Acum liberalii sunt precum puii părăsiţi de cloşcă, moment în care câţiva cocoşei se laudă fie cu creasta, fie cu statura. Foarte frumos se comportă preşedinţii organizaţiilor comunale şi orăşeneşti care îi primesc şi pe unii şi pe alţii, îi ascultă şi îi asigură că îi vor susţine, fiindcă până la urmă ştiu ei ce fac. De altfel, Puterea este în mâna lor şi liberalii care sunt o elită consolidată vor sta să rumege decizia lor până în ultima clipă. Desigur, există tentaţia preluării deciziei către teritoriu, dar în cazul alegerii unui lider autoritar, cum tinde să pară Dian Popescu, cine garantează că acesta poate sfida ordinele de la centru. Dacă face aşa cum a spus, adică să plece dacă este obligat la un program peste voinţa sa şi a organizaţiei pe care o conduce şi va pleca, partidul riscă să rămână din nou turmă fără păstor. Ce nu înţeleg eu este poziţia lui Gheorghe Orzan, cel care de drept şi de fapt ar trebui să fie liderul şi nu secundul lui Radu Angheloiu sau al lui Dian Popescu.
Despre Navlea şi Modrea s-ar putea să vorbim mai mult într-un viitor apropiat pentru că ei ar trebui să facă parte dintr-un birou judeţean. Şi mai e ceva de luat în discuţie: sacrificarea în acest moment a lui Radu Angheloiu nu aduce prejudicii PSD, ci liberalilor, pentru că, într-o eventuală alianţă cu PDL această funcţie ar lua-o ei, chiar dacă liberalii ar primi în compensaţie câteva posturi de directori. O alianţă cu un partid care nu mai are susţinere publică nu face decât să atragă păreri negative asupra aliatului.
Despre acest lucru delegaţii nu vor vorbi cu nici un candidat pentru că într-o garnitură politică vechimea de partid nu contează ci doar recunoaşterea valorii la un moment dat. Oricine va fi ales pe 4 septembrie nu are cum să-i împace pe toţi şi îi va sacrifica prima dată pe cei care au pus umărul la alegerea preşedintelui pentru apropierea celor care se simt îndepărtaţi de învingători.
Constantin Bunilă
