Primul cuvânt din titlu este împrumutat din Justiție. Da, din Justiția în care am fost nevoit să apăr de distrugere o unitate economică de primă mărime din Gorj, de efectul distructiv al unor legi iresponsabile amânate de clasa politică de după 1989 care, sunt sigur, va intra în istorie ca distrugătoare de Țară și popor. Este vorba de S.C.AGROMEC BIBEȘTI SA., mama tuturor unităților de mecanizare a agriculturii din Gorj, care smulgeau pământului mii de vagoane de cereale, lucrând terenuri cultivate de la Dunăre la munte. Ba chiar combine, de la AGROMEC BIBEȘTI(fost SMA BIBEȘTI), adevărate uzine plutitoare în lanurile de grâu au trecut munții(cu trenul) recoltând grâu în inima Țării, până la Alba Iulia. Potențialul tehnic material și uman de excepție, sprijinul și grija permanentă a autorităților statului înainte de 1989 în realizarea condițiilor optime de muncă și de viață, în aprovizionarea tehnico-materială(la depozitul unității venea cu vagoanele motorina necesară agriculturii din tot județul Gorj, direct de la rafinării și la prețuri reduse), realizarea an de an de investiții în reînnoirea parcului de tractoare și mașini agricole, inclusiv a tractoarelor grele folosite la înființarea masivelor de pomi și vii din Gorj(acum distruse și ele, tot prin efectul legilor iresponsabile) au adus contribuții deosebite în economia județului, simultan unitatea fiind o bază puternică de producție, dar și de pregătire profesională în meseria mecanică agricolă a tinerilor din toată Oltenia. Este demn, de menționat că la olimpiadele mecanizatorilor la nivel de județ, tineri mecanizați din SMA Bibești au luat locul I pe județ, buna pregătire profesională de care au beneficiat a făcut ca în anul 1971 să obțină locul I pe țară la proba practică, locul II la proba teoretică(în finala de la București unde mecanizatorii prezenți la olimpiade din toată țara strigau: „Hai Gorju, hai Gorju!”); 
în anul 1972, trofeul olimpiadei mecanizatorilor „Tractorul de aur” a fost adus în Gorj de un mecanizator din Săulești, grație tuturor eforturilor în buna pregătire făcută la SMA Bibești din comuna Săulești(mecanizatorii câștigători fiind Văduva Aurel (1971) și Stan G. tot din Purcaru, comuna Săulești). Evenimentele din 1989, departe de a fi ceea ce au sperat oamenii, au adus la fel ca în toate unitățile de producție din județ, distrugere, deziluzie, dezbinare, hoții de jos până sus, profit pentru puțini, dezastru pentru Țară și popor, toate acoperite de NEPĂSAREA celor care s-au aruncat în politică, la guvernare (inclusiv în administrații locale). S-a început cu privatizarea impusă, forțată, prin care guvernanții și-au scuturat grijile de pe umeri, obligându-ne la cumpărarea unui patrimoniu imens. A fost primul moment crucial în viața unității, în pericol de-a fi transformată în fier vechi de veniții(4 la număr) la licitația ținută la F.P.S. Gorj. Nu contam pe banii mulți care nu-i aveam, ci pe imensul capital de sacrificii pe care angajații trebuiam să le facem pentru a salva unitatea de la distrugere. Pentru a plăti patrimoniul unității, 15 ani la rând, ¼ din salarii mergea la stat. Peste greul și sacrificiile care ne-au fost impuse, s-au suprapus alte rele (a căror întâmpinare s-a transformat în lupta grea, crâncenă de supraviețuire):
-distrugerea obiectului de activitate prin fărâmițarea terenurilor agricole prin legi iresponsabile;
-distrugerea bazelor de colectare a cerealelor;
-concurența neloială a deținătorilor de tractoare, persoane fizice care practică evaziunea fiscală, munca la negru;
-acțiuni directe ale unor infractori, mulți scăpați de rigorile legii;
-acaparări de patrimoniu prin judecăți nedrepte;
-distrugeri de instalații și active de către persoane fizice și juridice private, cu concursul autorităților locale;
-acaparări de bunuri și distrugeri (de bunuri) de autoritățile locale;
-scumpirile exagerate la carburanți și îngrășăminte;
-taxe și impozite mari, inclusiv impozitarea unor bunuri din patrimoniu plătite la privatizare, dar care din motive obiective, independente de voința noastră nu le folosim de 10-15 ani;
Peste toate acestea s-a suprapus și se suprapune NEPĂSAREA politicienilor, exprimată prin legi ostile, guvernanților și autorităților locale plătite greu de noi prin taxe și impozite.
Problemele a căror nerezolvare îngreunează lupta de supraviețuire, de apărare de la distrugere, le-am prezentat direct, verbal și în scris:
-în Apelul de la Cozia de salvare a mecanizării(semnat de 30 de specialiști în domeniu: ingineri, profesori, doctori în științe), adresat președintelui țării, Guvernului, Parlamentului, Ministerului Agriculturii;
-în consfătuirea pe probleme de agricultură din Sala Filarmonicii din Craiova, unde au fost prezenți în prezidiu domnii: Băsescu, Roman, Petre Daea, Berceanu și Mircea Dinescu;
-la consfătuirea pe țară de la Romexpo în fața ministrului Cioloș și a specialiștilor din agricultură, începând cu ingineri, șefi de fermă, cercetători științifici, profesori și academicieni;
-la consfătuirea pe țară organizată de ASF și Bursa de Valori în sala de la Intercontinental-București;
-la apelurile repetate directe făcute la autoritățile județene și centrale;
După ascultare, s-a lăsat, de 25 de ani, NEPĂSAREA, aceeași care a favorizat distrugerea bunurilor Țării, ale poporului. Dacă la distrugerea potențialului tehnic material al Țării lucrurile s-au petrecut cum nu se putea mai rău, la distrugerea potențialului tehnic uman(capitalul uman) răul este și mai mare:
-la 15 ani ne confruntăm cu lipsa de muncitori calificați în meseria de mecanic agricol, cerând la AJOFM an de an această forță de muncă deficitară: din 10 tractoare numai pe 2 avem personal calificat angajat, din 7 combine numai pentru una avem angajat calificat mecanic agricol;
Cauzele sunt multiple:
-desființarea școlilor profesionale în meseria de mecanic agricol;
-dispariția a 9/10 mecanici agricoli calificați, profesioniști, dintre cei mai buni, unii ieșind la pensie, alții plecând în alte țări să câștige euro, de 5 ori mai mare decât leul nostru;
-lipsa lucrărilor pe toată perioada anului, munca în agricultură având caracter sezonier;
-nepăsarea și dezinteresul guvernanților în susținerea(subvenționarea forței de muncă din mecanizare), prin asigurarea unui minim-garantat în condițiile de lucru nefavorabile din agricultură când efectiv nu se poate lucra, meritând mai mult să păstrăm și să atragem muncitori calificați prin diminuarea numărului de asistați sociali, aflați cu zecile, cu sutele pe lângă primăriile din județe, care nu aduc decât pagube statului(bugetului).
În dorința și nevoia de-a avea muncitori bine calificați în meseria de mecanic agricol de care ducem lipsă atât noi, cât și alte unități de producție din agricultură, am considerat că avem condițiile de excepție, tehnico-materiale pentru a da viață patrimoniului imens de care dispunem, astfel că în mai 2015 în Adunarea Generală a Acționarilor din S.C.AGROMEC BIBEȘTI SA. am aprobat integrarea întregii baze tehnico-materiale a unității în procesul de învățământ. Adică o integrată școală-producție. Memoriile de necesitate și oportunitate le-au dus instituțiile statului, de la consiliile locale, instituțiile județene și Ministerul Agriculturii. Răspunsul, de jos până sus și invers este același: NEPĂSARE generalizată față de refacerea a ceea ce a fost bun și folositor în Țară; potențialul tehnic uman și material fără de care nu se poate realiza progresul și prosperitatea unei țări și a unui popor. Fără acestea, o țară intră în faliment(devine falită, la cheremul altora). Oare, nu se gândesc cei ce s-au aruncat în politică și guvernare, s-au ghiftuit(din sudoarea celor ce trudesc cu mintea și cu brațele) asigurându-și lefuri astronomice, nemeritate că istoria îi va judeca(în locul judecătorului suprem care a murit în România) și-i va eticheta ca distrugători de Țară și popor. NEPĂSAREA continuă să distrugă. Eradicați-o, dacă vreți binele Țării și poporului prin fapte, nu prin promisiuni înșelătoare: Justiția trebuie să se transforme din prestațiile în sălile din palate în fenomen social. Altfel demersurile, recursurile și apelurile nu-și mai găsesc rostul și eficiența.
Cum în acest sfârșit de toamnă afectată de seceta prelungită (lucru ce nu s-a mai întâmplat de 100 de ani, nepermițându-ne să băgăm plugul în brazdă din primăvară până în iarnă pentru a realiza greu veniturile necesare existenței din care ne achităm tot mai greu taxele și impozitele pentru a plăti pe cei ce ne distrug…). SC. AGROMEC BIBEȘTI SA împlinește respectabila vârstă de 70 de ani în slujba Țării și a oamenilor, se cuvine și se impune cu necesitate ca „Recursul la … nepăsare” să se constituie ca ultim apel de minte și de suflet către cei care guvernează și conduc politic treburile Țării prin legi al căror efect nu-l cunosc, nici nu le pasă, încurajând, tolerând pe cei ce fură și distrug bunuri și valori create …cu poporul pentru popor. Întrebarea care trebuie să stăruie în mintea tuturor este: ce țară lăsăm copiilor și nepoților noștri?
SC. Agromec Bibești SA, la cei 70 de ani de benefică existență (despre care nu e timp și spațiu s-o evocăm), se află pe baricadele luptei grele de supraviețuire prin sacrificiile greu de imaginat ale unor angajați(de 100 de ori mai puțin decât în anii de început) apăsați de poverile vremii și ale vremurilor, într-o lume ostilă, necinstită și nedreaptă.
Cine sunt distrugătorii, cine-i încurajează, cine-i protejează, până când și până unde merge nepăsarea? Cei ce primesc bani din taxe și impozite proveniți si din sudoarea noastră, e cazul și timpul să iasă din această stare condamnabilă, de … NEPĂSARE. Să nu așteptăm istoria!
Prof. Ing. Virgil Vâlceanu
