Am profitat de aceste zile pentru a reconstitui un traseu parcurs mai demult în condiţii de iarnă autentică de la Baia de Aramă peste Godeanu până în Valea Cernei.
Trebuie făcută menţiunea că parcul Naţional Domogled-Valea Cernei, unde s-a desfăşurat o mare parte a periplului meu la acest început de an, se întinde pe o suprafaţă importantă în judeţul Gorj, Izvoarele Cernei (cea mai puternică sursă carstică din România) aflându-se şi ea pe teritoriul gorjean.
Parcurg în viteză porţiunea Tg Jiu -Apa Neagră -Baia de Aramă spre Obârşia Cloşani (un fel de bază de plecare în drumul peste Godeanu spre Valea Cernei). Brebina, Titerleşti, Stăneşti, Mărăşeşti sunt numele a doar câtorva sătucuri aşezate ca în poveşti pe marginea drumului ce străbate un peisaj desprins parcă din basmele lui Andersen. 
Din aceste localităţi vin oamenii la târgul de Duminică de la Baia de Arama unde cei ce doresc pot găsi (încă) produse naturale, cele mai multe din ele făcute chiar de cei aflaţi în piaţă pentru a-şi agonisi o brumă de bani necesari, chiar dacă unii orăşeni cred că la ţară nu îţi trebuie bani că le ai pe toate.
În primii ani după Revoluţie (ori ce-o fi fost) era în vogă la televiziune un serial-concurs în care concurenţii intrau într-un fel de cetate iar acolo mai multe personaje le adresau tot felul de întrebări ciudate ori trebuiau să descurce tot felul de situaţii. Fort Boyard se numea serialul de televiziune iar prima impresie ce mi-a făcut-o centrul comunei 
Obârşia Cloşani a fost că am intrat într-un asemenea loc. Primăria şi Consiliul Local, Şcoala Generală ori Biblioteca aflate într-o curte comună, un părăiaş ce curge la poalele unui deluşor şi altul pe cealaltă parte, nelipsitul birt comunal unde mai multi localnici “puneau ţara la cale la o cinzeacă’’ şi nu în ultimul rând panorama drumului spre Godeanu ce flanca parcă întreg perimetrul mi-au adus în minte imaginile din Fort Boyard.
Localnicii bucuroşi de întâlnire mai ales că acum ne cunoşteau ne-au pus la curent cu starea drumului de peste munte şi alte detalii lăsându-ne chiar un număr de telefon unde putem să îi anunţăm dacă avem probleme (în contrast cu prima dată când am trecut muntele şi unde nici nu ne-au băgat în seamă considerându-ne contrabandişti după cum ne-au mărturisit mai târziu). Căci în judecata lor ce logică avea să treci muntele cu maşina în toiul iernii 
până la Cerna ca să ai apoi de unde te întoarce tot peste munte şi tot prin zăpada căzută din abundenţă ?
Drumul până în Valea Cernei cu toată zăpada ce nu se da dusă precum şi peisajele ce se schimbau odată cu vremea au făcut ca distanţele să pară mai scurte. Trebuie să fac menţiunea că în opinia mea traseul de acces în Valea Cernei pe aici este mult mai spectaculos decât pe varianta Orşova-Herculane.
O tură prin lumea celor de la munte cu traversarea peste Godeanu spre Valea Cernei este o incursiune pe care iubitorii peisajelor de iarnă ar trebui să o facă întocmai ca un pelerinaj. Locuri mirifice, localnici gata să-ţi sară în ajutor la nevoie, aerul tare şi curat sunt numai câteva dintre atributele ce se pot constitui, în opinia mea, la tot atatea îndemnuri în a pleca spre ţinutul Cernei, unde legenda spune că viteazul Iovan Iorgovan s-a bătut cu balaurul, urmele acestuia fiind imprimate în calcar şi astăzi putându-se vedea (spun bătrânii) în apropierea Cheilor Corcoaiei.
Mugurel PETRESCU
